Motto propriu, insusit si asumat: cand suntem tineri totul pare posibil, cand inaintam in varsta avem doar impresia ca putem face totul!
Odata pe saptamana mi-am planificat cu putin timp in urma, sa alerg pe faleza, de obicei in weekend sa pot alerga dimineata.Cu aproximatie alerg in ritm vioi vreo 2 km.Acum 20 de ani, alergam in ritm vioi lejer vreo 8 km, timpul se pare ca lasa urma adanci, acum 2 km mi se par vreo 8km.
Trebuie sa acceptam ca odata ce inaintam in varsta, efortul nostru se diminueaza si avem niste limite in care ne incadram.Dar asta nu trebuie sa fie o scuza, sa numai facem nimic, dimpotriva ar trebui sa ne ambitioneze mai mult, sa tragem de noi si sa ne comportam ca si cum, viata abia acum ar incepe.
Un organism antrenat, poate face fata cu succes unui ritm impus de tineri.Este adevarat ca este nevoie de multa incapatanare, perseverenta si consecventa, dar in definitiv decat sa ne plangem de mila ca imbatranim, mai bine luptam.
Nimic nu este imposibil, totul ne este inca permis si atunci...mergem inainte alaturi de prieteni in expeditia numita experienta de viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu