Motto propriu, insusit si asumat: fiecare an e diferit, asa cum sunt si eu!
Sub cerul instelat de mai,
O tanara juna-mi bate-n geam,
E primul semn, destin curat,
E trenul ce ma asteapta in poarta.
Ma uit indelung, nu vad nimic,
Posibil sa ma fi inselat un pic,
Vederea e buna, n-am nimic,
Ea e inca in cerdac, ma asteapta.
Ma apropii incet, vin catre ea,
Ma asez pe scaun si soptesc,
Esti soarele ce tot il astept,
Sa-mi lumineze casa toata.
Si daca nouri negri bat in geam,
Eu am rabdare, sa te astept,
Te indrum cu sfaturi si idei,
Sa nimeresti spre casa noastra.
Viata e un sir indelung de premonitii si vise, idealuri si portite catre necunoscut, spre care cu curaj ne indreptam mereu, ca si cum fiecare zi ar fi ultima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu