30 iulie, 2013

POEZIE - PRAF DE STELE

Motto propriu, insusit si asumat: inspiratia o forma de transa, in care ideile vin fara prea mare efort!


Ma pierd prin mii de stele,
Asa mi-a fost mereu predestinat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii doar in joaca,
Doar cu privirea le-au cautat.

Incertitudinea ma apasa,
Nimicul ma sperie cel mai rau,
Astept doar un mic semn,
Sa pot porni din nou,
Spre casa mult visata.

Cerul e muza ce ma-nbie,
Ma-ncanta sa tot sper,
Ca ultima ploaie de stele,
In drum spre casa,
E doar o mica farsa.

Si anii tot trec laolalta,
Privirea ta ma apasa greu,
Nici macar praful din stele,
Nu te mai pacaleste,
Sa fii cu mine iar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

UNIVERSUL VERSUS ORGANISMUL UMAN

 Nu stim mai nimic despre univers.Dar incercam sa descoperim macar o mica parte din el. Nu stim de unde venim si unde plecam si am senzatia ...