20 octombrie, 2013

POEZIE - CALATORUL

Motto propriu, insusit si asumat: a compune o poezie, e ca si cum ti-ai indeplini o dorinta din subconstient!

Tot calatorind prin lume,
Ma prind si eu cum e viata,
Inceputul e zburdalnic,
Si sfarsitul este jalnic.

Dupa ani de existenta,
Eu apar ca o lumina,
Si ma sting ca un ecou,
Nu sunt zeu, dar arat bine.

Si tot trag linie dupa linie,
Sa subliniez un rol,
Nu e prost cel care crede,
E istet cel care cere.

Si dupa ani vine o vreme,
Cand cultura se impune,
Nimeni nu se impotriveste,
Cand abstractul e absolut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

RUTINA FERICIRII

 Atitudinea si alegerea rutinei din prezent, construiesc omul de maine. Inflorirea tarzie va conduce spre longevitate. Acceptarea si inteleg...