Motto propriu, insusit si asumat: o poezie cu inceput, dar refacuta si cu sfarsit!
Ma pierd prin mii de stele,
Asa mi-a fost mereu predestinat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii doar in joaca,
Doar cu privirea le-au cautat.
Ma pierd prin mii de semne,
Un alfabet secret am cautat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii toata viata,
O limba stiu si atat au invatat.
Ma pierd prin propriul gand,
Totul e in ceata, intunecat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii au lumina,
Si profunzime la meditat.
Ma pierd prin viitor,
Sa caut o iesire,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii mereu gasesc,
Intrarea la iesire.
Ma pierd prin mii de oameni,
Sa caut o iubire, am tot sperat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii au noroc,
Sa o gaseasca in propriul sat.
Si anii tot trec laolalta,
Privirea ta ma apasa greu,
Nici macar praful din stele,
Nu te mai mai pacaleste,
Sa imi zambesti din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu