19 ianuarie, 2015

POEZIE - VISUL

Motto propriu, insusit si asumat: azi e ziua cand inspiratia ma urmareste divin!


Ma sperii si tresar din visul amortit de frici,
De griji, de bani si parca respir greoi,
Prin porii inclestati de vant, de ploi,
Absent, aproape sters incerc sa ma supun,
Unui destin neprielnic si nebun,
Ce ma intoarce prin ciclu de furtuni,
Ce vin din ceruri si se oglindesc divin.

Azi am pus rufele din plastic la uscat,
Copiii mei trimit sageti si chicotesc,
Se alinta in spatele copacului muscat,
De timp, de pasari si se incolacesc,
Pe leaganul sculptat ca si suport de amintiri,
Murdari de rufele tarate prin pamant,
Se ciondanesc, se altoiesc si multe semne,
Lasa timpul peste trupul lor firav.

Vara zburdalnica s-a terminat,
Toamna prinde curaj si frunzele se astern
Asemeni unui covor tern
Nesfarsit...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu