08 ianuarie, 2015

POEZIE - REMINISCENTE CONTOPITE

Motto propriu, insusit si asumat: vagi amintiri despre cine am fost, cine sunt si cine voi fi, atunci cand o sa am repere sa ma definesc!

Reminiscente contopite ma inunda,
Tresar din visul amortit de frici,
Renasc vise si sperante deopotriva,
In labirintul culorilor adanci.

 Tot meditez ca ganditorul,
Prin incercari vad misterul,
Ma inseninez, sunt avatar,
Detectez viata cu un sonar.

 Dar timpul ma suprima,
Deja stiam ca soarta mi-e celesta,
Din carti descopar o magie,
Ma ascund in ea si raman vie.

 Amintiri dulci ma lumineaza,
Sunt precum o constelatie,
Nepieritoare si impasibila,
Sunt in eter o energie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

UNIVERSUL VERSUS ORGANISMUL UMAN

 Nu stim mai nimic despre univers.Dar incercam sa descoperim macar o mica parte din el. Nu stim de unde venim si unde plecam si am senzatia ...