Motto propriu: fiecare om percepe
diferit o realitate, o exprima, o imprima si in final o suprima!
Partea 1
La zi de sarbatoare paradisiana, spre sfarsitul anului 3204, timpul si
spatiul, fac un anunt ingrijorator in prima instanta, cum ca Creatorul
universului vine azi sa faca un anunt crucial pentru cuvantatoare si
necuvantatoare.
Am uitat sa va spun, ca lumea asa cum o stiati voi, numai exista demult,
timpul si spatiul, reperele constiintei intregului erau stapani peste dorintele
cuvantatoarelor si necuvantatoarelor si se bucurau de cele mai bune auspicii de
guvernare si supunere din partea celor care traiesc pe acest taram numit
Paradis.
Creatorul aparu si linistea cuprinsese culoarul catre asfintit.Azi este
ziua de astazi.Azi e si in ziua de ieri si in ziua de maine.Lucrurile cum le
stiti voi, in sase luni vor fi amintiri.Fiecare dintre voi aveti sanse egale sa
va conservati valoarea, amintirile si mai presus de toate acestea, identitatea.Fiecare
cuvantator si necuvantator are voie sa isi adopte un copil dintre lucrurile
existente pe acest taram numit Paradis, sa il invete cum poate sa
supravetuiasca pe alta planeta in conditii atipice si cum sa ajunga la locul
destinatiei in contextul unui cataclism.
Ce uitase sa le zica Creatorul, era ca universul e pe cale de disparitie
si el insusi, nemuritor fiind, are nevoie de cel putin un copil erudit care sa
il adopte la randul sau, sa il indrume in noul context critic aparut ce ii
poate afecta eternitatea si care sa il ajute sa gaseasca o solutie la o intrebare fara raspuns.
Partea 2
Dintre toti copiii adoptati, se distingeau doi, care reuseau sa
surprinda, nu atat pe parintii lor cat si pe ei insasi, ei fiind Clepsidra si Fulgul
Rosu.Clepsidra era copilul Timpului si Fulgul Rosu era copilul
Spatiului.Necuvantatorii, pionii principali ai unui taram pe cale de
disparitie, si-au adoptat copiii tot dintre necuvantatoare, deoarece erau
suficient de ascultatoare, maleabile si erudite sa poate sa se descurce in
orice conditii le-ar fi dat sa traiasca.
Clepsidra, avea niste abilitati deosebite, putea imita timpul, cel
artificial, se putea teleporta pe orice planeta si mai presus de toate, avea
raspuns la orice intrebare.
Fulgul Rosu, era un copil de o naturalete, spontaneitate si veselie aparte,
era greu sa ii rezisti farmecului sau inocent, te pierdeai printre cuvintele
lui frumos ambalate care te trimiteau intr-o lume a visarii, a sperantei, a
iubirii de neam.
Intr-o zi cei doi copii se intilnira, pur intimplator la marginea unei
ape curgatoare.Conversatia dintre cei doi, promitea sa fie inceputul unei
prietenii trainice si sincere.
Clepsidra: Ai vrea sa fii prietenul meu, sa te joci cu mine cat e ziua
de lunga, sa impartasim din jocurile care ne-au marcat copilaria si ne-au
insufletit menirea de a putea face orice lucru oricand, oriunde?
Fulgul Rosu: Doar azi, fiindca maine
Clepsidra: Atunci sa ne bucuram de ziua de azi. Azi o sa imit timpul si
o sa il pacalesc, astfel incat o ora va dura o zi, ca sa ne putem bucura in
voie de aceasta zi, care maine
Fulgul Rosu: Timpul tau e artificial, dar sunt impresionat de abilitatea
ta unica.Eu te voi invata azi, cum sa fii tu insuti, sa faci abstractie de
logica, de sentimente si totusi sa te bucuri de viata, ca si cum azi e cea mai
importanta zi din viata ta si poate unica.
Clepsidra: De ce culoarea ta are nuante diferite in spectrul rosu?
Fulgul Rosu: Culoarea e o aparenta intr-un mediu formal, o iluzie
intr-un mediu atipic si o forta intr-un reper deformat de stimulii imanenti.In
orice context culoarea te pacaleste, este ademenitoare, este atractiva si te
duce intr-un univers pe care doar reusesti sa il visezi, dar nu il poti
atinge.Ce ti-ai putea dori mai mult?
Clepsidra: Ai auzit de examenul suprem?
Fulgul Rosu: E trist sa afli, ca doar unul sau doi reusesc sa il treaca,
doar sa fie la dispozitia Creatorului…
Clepsidra: Stii, am putea sa ne unim fortele.Creatorul e nemuritor, dar
si noi putem deveni la fel ca el.Doar impreuna putem reusi asta, daca ne unim
abilitatile, o sa putem face, orice, oricum, oricand…
Fulgul Rosu: Putem incerca, dar sa ne intilnim cu bine la destinatie si
abia apoi, vom putea pune planul in aplicare! La revedere prietene drag, incet
se desparte de Clepsidra si incepu sa cante: ´´sunt incolor si inodor si poate
insipid, dar zbor spre ceruri ca un fulg sortit sa gaseasca drumul catre
rasarit´´…
Partea 3
Universul s-a contractat pana a ajuns sa aiba doar o singura planeta
numita Martia.Creatorul ingandurat de noile realitati, cauta supravetuitorii de
pe Paradis si unica lui sansa, sa aduca universul la starea initiala de
expansiune.
Stia ca Timpul si Spatiul vor reusi cumva sa transmita copiilor lor,
toata amprenta energiei lor nedefinite, a puterii lor universale si identitatea
lor asumata in milenii.
In departare, prafuiti, aproape stersi de vlaga, se distingeau doua
siluete, accentuate mai degraba de umbrele lor, decat de continutul lor.
Unul era Clepsidra, care afisa un timp artificial eronat, inca isi mai
cauta reglajele, astfel incat constiinta lui sa devina un reper formal realist.
Unul era Fulgul Rosu, nuante discrete in spectre diferite de rosu, redau
imaginea unei holograme incarcate de emotie si naturalete.
Creatorul se aproprie de cei doi si ii ruga sa isi spuna fiecare din ei
povestea, cum au ajuns la destinatie, fiindca puterile lui scazute, au facut
cumva sa piarda din vedere drumul lor de pe Paradis pe Martia.
Ageri de fire, cei doi se privira pentru o secunda in ochi, cumva isi
aproba planul tocmit cu luni de zile in urma si apoi incepura sa spuna
povestea.Primul a fost Clepsidra, care cu o voce linistita, dar in acelasi timp
sigura incepu sa povesteasca despre
solutia lui la cataclism.
Atunci cand o lumina puternica aparu pe Paradis, am stiut ca a venit
momentul sa ma despart de origini si m-am teleportat in siguranta pe Martia,
dar efortul depus a fost unul suprem, fiindca la sosire, am simtit o raceala, o
lipsa de repere, precum timp-spatiu-identitate, care m-a facut sa fiu pentru
putin timp nesigur pe mine.Dar dupa ce mi-am fixat timpul artificial, ca reper
al planetei, mi-am revenit.Tacu, semn ca povestea lui a fost una simpla si
eficace.Fulgul Rosu a murmurat, ca si cum mirarea lui, era una naturala si
incepu sa povesteasca.
Atunci cand aparu lumina puternica, un nor de praf se ridica deasupra
planetei si alaturi de el si eu.Printre firicele de praf, am plutit catre
eter.In drumul meu, m-am intersectat cu meteori, mi-am intins aripile si m-am
alipit unui meteor care a cazut dupa zile lungi de ratacire pe Martia.Pot spune
ca am fost norocos.Cand am aterizat fortat, am fost putin sifonat, dar placut
suprins ca am reusit sa ajung la destinatie teafar.
Creatorul era putin nedumirit.Doi copii diferiti, unul cu o gandire
simpla si corecta, unul cu noroc si intuitie.Care o fi cel care poate sa ii de-a raspunsul mult visat, care
sa il scoata din amorteala ultimelor ani lumina.
Creatorul: dragii mei copii, eu sunt nemuritor si rece, singur si
batran, drumul meu pe ocolite ma face sa ma simt ca ma termin.Cum pot eu iesi
la liman, asa cum ati reusit si voi?
Clepsidra: doar serendipitatea are raspuns la toate problemele…
Fulgul Rosu: eu consider ca iubirea, empatia, compasiunea si
recunostinta are raspuns la indoieli, la cumpene, la senzatia de adormire, de
sfarsit…
Creatorul: ambele raspunsuri sunt corecte si mi-am dat seama déjà, ca
numai am nevoie de voi doi!
Fulgul Rosu: nu fi asa sigur Creatorule, poate ai fi tu nemuritor, dar
momentan, acum si niciodata, tu traiesti doar prin prisma reperelor noastre,
fiindca in universul tau ratacit si imbatranit doar noi trei am mai ramas.
Clepsidra: timpul tau Creatorule e timpul meu acum, fara el, tu numai
existi.
Creatorul: privi senin catre neant si sopti catre cei doi: eternitatea e
doar o senzatie, viata este cea mai importanta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu