09 ianuarie, 2016

POEZIE - EMOTII PIERDUTE

Motto propriu, insusit si asumat: emotiile niste repere de aprofundare a eului interior!


Amprenta buzelor tale fierbinţi, senzuale,
amintire lăsată veșnic pe pahare,
 împrăștie și azi arome coloniale
 a zilelor dulci, acum amare...

Teancuri de scrisori alambicate
cu panglici roșii, roze legate,
ştanţate din pasiune pentru frumos
cu iniţialele numelui tău, azi dureros...

Imprimă dragoste și amintiri plăcute
la granița dintre prezent și vremuri trecute.
Ochi rătăciți, parfum și zâmbet se ceartă
in oglinda sufletului meu, acum spartă...

Încă mai caut răspunsuri
în aroma plăcută a hainelor tale,
încă mai caut imagini
cu trupul tău pășind pe ritmuri instrumentale,
în cuvinte unisex, mișcări senzuale,
în culoarea prăfuită a găndurilor unitare.
În așteptări se împărțeau speranțe vibrante
trăiri, emoții, sentimente acum disipate…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu