29 mai, 2017

POEZIE - RĂURI CU LUNĂ PLINĂ


Pictez cuvinte pe ferestre albe

le asortez cu panglici şi miresme,

par un poem poscris de sentimente

ce alimentează răuri pe continente.


Te ascunzi timidă prin coroana boreală

privirea ta senină imita un curcubeu,

rasufli uşurată de pe lună

cănd fulgul ce-l iubeşti se naşte Prometeu.


Cănd timpul trece  lacrimi se adună,
pe roua de amintiri ce o scufunzi
prin răurile cu lună plină, vin spre lumina
 mustăţi de lăvi cu nări de primăveri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu