CREDINȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. ◊ Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credință = într-adevăr. ◊ Expr. A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranță, nădejde. 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult. – Lat. *credentia.
Am credinta ca totul in final va fi bine, indiferent de circumstante, nuante, probleme!
Caut o propozitie care sa ma ilumineze intr-un sens care se aproprie mai mult de stilul meu.
Acum vreo 2 ani am gasit o fraza la care inca mai lucrez: ''Atitudinea si alegerile pe care le faci azi, te vor face omul de maine.Fara dorinte, fara atasamente, fara acceptare. nu vei fi mai fericit, dar nici griji nu o sa ai si poti sa concentrezi energia pentru indeplinirea unui scop care sa de-a sens unei vieti luminate.
Daca nu ai dorinte, nu ai griji si nici boli, dar nici fericit nu poti sa spui ca esti.Neutralitatea te duce in mijlocul granitei dintre extaz si agonie, unde nu exista nimic.
Fraza de azi, mult cautata, este urmatoarea:
''Am credinta ca alegerile mele sunt 100% corecte si indiferent de ce percep eu, stie cineva mai bine ca mine, cum sa faca sa fie totul bine in final!''