Orice maestru a fost in trecut un amator.Diferenta in final se face prin atitudine asupra evenimentelor care te prind oarecum nepregatit.
Organismul uman poate răspunde la aceste evenimente printr-o serie de reacții de tipul „fight-or-flight” (luptă sau fugi). Însă, cu ajutorul rezilienței, organismul răspunde cu luptă, reușind să treacă peste problemele întâmpinate.
Cum dezvoltăm reziliența
Reziliența nu este o trăsătură de personalitate înnăscută, ci se poate dezvolta. Printr-o serie de factori și strategii aceasta poate fi învățată:
1. Realizarea de conexiuni: relațiile cu ceilalți pot constitui o sursă importantă de suport social și ajutor. Unii oameni găsesc în familie, prieteni sau grupuri sociale atitudinea pozitivă și speranța;
2. Acceptarea faptului că unele lucruri nu pot fi controlate: evenimentele neplăcute pot să apară în afara controlului conștient, însă ceea ce poate fi controlat este atitudinea noastră în fața unor astfel de evenimente. Acest lucru ne ajută să ne concentrăm mai mult pe aspectele ce pot fi modificate;
3. Grija de sine: presupune acordarea atenției cu privire la propriile interese și realizarea unor activități relaxante care să ne aducă plăcere;
4. Menținerea unei imagini pozitive: atât asupra propriei persoane, pentru a dezvolta încredere în propriile capacități, dar și asupra viitorului, prin adoptarea unei perspective optimiste asupra a ceea ce se poate întâmpla;
5. Oportunități de auto-descoperire: se referă la experiențe mai mult sau mai puțin plăcute care ne ajută să învățăm ceva despre noi și care ne pregătesc pentru eventuale situații problemă;
6. Umorul: poate reprezenta o formă de control și detașare.
Cu ajutorul rezilienței oamenii se adaptează mai ușor la situații nefavorabile din mediul extern și se raportează diferit la acestea. De obicei, la oamenii care și-au dezvoltat această abilitate se poate observa flexibilitatea în situații de schimbare, încrederea, atitudinea pozitivă și acceptarea dificultăților ce pot să apară.