Sa ne imaginam centrul mintii noastre si un drum pe care sa il parcurgem pentru a ajunge in interior.
Evident ca pare mai degraba o ascensiune in virtual, unde nu stii ce obstacole intilnesti si daca ajungi cu bine la destinatie, e ca un drum fara harta.
Pentru mine ''ascensiune interioara'' e un laitmotiv al evolutiei, al incercarii, a iesirii din monotonie intr-un mod pur arbitrar si intimplator.
Sunt constient ca oricata imaginatie as avea, o sa vina un moment, in care o sa fiu fata in fata cu sinele meu, fara masti, fara apartenenta, fara identitate, atat de gol, dar in acelasi timp atat de autentic.
Oamenii in general, nu accepta linistea interioara, fug de ea, fiindca evolutia in sine, a insemnat o lupta, sacrificii, dorinte, frustari, un carusel al emotiilor in continua schimbare, nu e loc de liniste, de pace care sa domine un status cotidian dinamic si greu de intuit.
De cinci zile suntem in cos rosu de canicula si singura optiune este obtinerea linistei, ascensiunii interioare in propria constienta!
