Motto propriu: fiecare om percepe diferit o realitate, o exprima, o imprima si in final o suprima!
Partea 1
La zi de sarbatoare paradisiana, spre sfarsitul anului 3204, timpul si spatiul, fac un anunt ingrijorator in prima instanta, cum ca Creatorul universului vine azi sa faca un anunt crucial pentru cuvantatoare si necuvantatoare.
Am uitat sa va spun, ca lumea asa cum o stiati voi, numai exista demult, timpul si spatiul, reperele constiintei intregului erau stapani peste dorintele cuvantatoarelor si necuvantatoarelor si se bucurau de cele mai bune auspicii de guvernare si supunere din partea celor care traiesc pe acest taram numit Paradis.
Creatorul aparu si linistea cuprinsese culoarul catre asfintit.Azi este ziua de astazi.Azi e si in ziua de ieri si in ziua de maine.Lucrurile cum le stiti voi, in sase luni vor fi amintiri.Fiecare dintre voi aveti sanse egale sa va conservati valoarea, amintirile si mai presus de toate acestea, identitatea.Fiecare cuvantator si necuvantator are voie sa isi adopte un copil dintre lucrurile existente pe acest taram numit Paradis, sa il invete cum poate sa supravetuiasca pe alta planeta in conditii atipice si cum sa ajunga la locul destinatiei in contextul unui cataclism.
Ce uitase sa le zica Creatorul, era ca universul e pe cale de disparitie si el insusi, nemuritor fiind, are nevoie de cel putin un copil erudit care sa il adopte la randul sau, sa il indrume in noul context critic aparut ce ii poate afecta eternitatea si care sa il ajute sa gaseasca o solutie la o intrebare fara raspuns.
Partea 2
Dintre toti copiii adoptati, se distingeau doi, care reuseau sa surprinda, nu atat pe parintii lor cat si pe ei insasi, ei fiind Clepsidra si Fulgul Rosu.Clepsidra era copilul Timpului si Fulgul Rosu era copilul Spatiului.Necuvantatorii, pionii principali ai unui taram pe cale de disparitie, si-au adoptat copiii tot dintre necuvantatoare, deoarece erau suficient de ascultatoare, maleabile si erudite sa poate sa se descurce in orice conditii le-ar fi dat sa traiasca.
Clepsidra, avea niste abilitati deosebite, putea imita timpul, cel artificial, se putea teleporta pe orice planeta si mai presus de toate, avea raspuns la orice intrebare.
Fulgul Rosu, era un copil de o naturalete, spontaneitate si veselie aparte, era greu sa ii rezisti farmecului sau inocent, te pierdeai printre cuvintele lui frumos ambalate care te trimiteau intr-o lume a visarii, a sperantei, a iubirii de neam.
Intr-o zi cei doi copii se intilnira, pur intimplator la marginea unei ape curgatoare.Conversatia dintre cei doi, promitea sa fie inceputul unei prietenii trainice si sincere.
Clepsidra: Ai vrea sa fii prietenul meu, sa te joci cu mine cat e ziua de lunga, sa impartasim din jocurile care ne-au marcat copilaria si ne-au insufletit menirea de a putea face orice lucru oricand, oriunde?
Fulgul Rosu: Doar azi, fiindca maine nu iti pot promite nimic, fiindca nu stiu unde voi fi.
Clepsidra: Atunci sa ne bucuram de ziua de azi. Azi o sa imit timpul si o sa il pacalesc, astfel incat o ora va dura o zi, ca sa ne putem bucura in voie de aceasta zi, care maine poate nu va mai fi.
Fulgul Rosu: Timpul tau e artificial, dar sunt impresionat de abilitatea ta unica.Eu te voi invata azi, cum sa fii tu insuti, sa faci abstractie de logica, de sentimente si totusi sa te bucuri de viata, ca si cum azi e cea mai importanta zi din viata ta si poate unica.
Clepsidra: De ce culoarea ta are nuante diferite in spectrul rosu?
Fulgul Rosu: Culoarea e o aparenta intr-un mediu formal, o iluzie intr-un mediu atipic si o forta intr-un reper deformat de stimulii imanenti.In orice context culoarea te pacaleste, este ademenitoare, este atractiva si te duce intr-un univers pe care doar reusesti sa il visezi, dar nu il poti atinge.Ce ti-ai putea dori mai mult?
Clepsidra: Ai auzit de examenul suprem?
Fulgul Rosu: E trist sa afli, ca doar unul sau doi reusesc sa il treaca, doar sa fie la dispozitia Creatorului…
Clepsidra: Stii, am putea sa ne unim fortele.Creatorul e nemuritor, dar si noi putem deveni la fel ca el.Doar impreuna putem reusi asta, daca ne unim abilitatile, o sa putem face, orice, oricum, oricand…
Fulgul Rosu: Putem incerca, dar sa ne intilnim cu bine la destinatie si abia apoi, vom putea pune planul in aplicare! La revedere prietene drag, incet se desparte de Clepsidra si incepu sa cante: ´´sunt incolor si inodor si poate insipid, dar zbor spre ceruri ca un fulg sortit sa gaseasca drumul catre rasarit´´…
Partea 3
Universul s-a contractat pana a ajuns sa aiba doar o singura planeta numita Martia.Creatorul ingandurat de noile realitati, cauta supravetuitorii de pe Paradis si unica lui sansa, sa aduca universul la starea initiala de expansiune.
Stia ca Timpul si Spatiul vor reusi cumva sa transmita copiilor lor, toata amprenta energiei lor nedefinite, a puterii lor universale si identitatea lor asumata in milenii.
In departare, prafuiti, aproape stersi de vlaga, se distingeau doua siluete, accentuate mai degraba de umbrele lor, decat de continutul lor.
Unul era Clepsidra, care afisa un timp artificial eronat, inca isi mai cauta reglajele, astfel incat constiinta lui sa devina un reper formal realist.
Unul era Fulgul Rosu, nuante discrete in spectre diferite de rosu, redau imaginea unei holograme incarcate de emotie si naturalete.
Creatorul se aproprie de cei doi si ii ruga sa isi spuna fiecare din ei povestea, cum au ajuns la destinatie, fiindca puterile lui scazute, au facut cumva sa piarda din vedere drumul lor de pe Paradis pe Martia.
Ageri de fire, cei doi se privira pentru o secunda in ochi, cumva isi aproba planul tocmit cu luni de zile in urma si apoi incepura sa spuna povestea.Primul a fost Clepsidra, care cu o voce linistita, dar in acelasi timp sigura incepu sa povesteasca despre solutia lui la cataclism.
Atunci cand o lumina puternica aparu pe Paradis, am stiut ca a venit momentul sa ma despart de origini si m-am teleportat in siguranta pe Martia, dar efortul depus a fost unul suprem, fiindca la sosire, am simtit o raceala, o lipsa de repere, precum timp-spatiu-identitate, care m-a facut sa fiu pentru putin timp nesigur pe mine.Dar dupa ce mi-am fixat timpul artificial, ca reper al planetei, mi-am revenit.Tacu, semn ca povestea lui a fost una simpla si eficace.Fulgul Rosu a murmurat, ca si cum mirarea lui, era una naturala si incepu sa povesteasca.
Atunci cand aparu lumina puternica, un nor de praf se ridica deasupra planetei si alaturi de el si eu.Printre firicele de praf, am plutit catre eter.In drumul meu, m-am intersectat cu meteori, mi-am intins aripile si m-am alipit unui meteor care a cazut dupa zile lungi de ratacire pe Martia.Pot spune ca am fost norocos.Cand am aterizat fortat, am fost putin sifonat, dar placut suprins ca am reusit sa ajung la destinatie teafar.
Creatorul era putin nedumirit.Doi copii diferiti, unul cu o gandire simpla si corecta, unul cu noroc si intuitie.Care o fi cel care poate sa ii de-a raspunsul mult visat, care sa il scoata din amorteala ultimelor ani lumina.
Creatorul: dragii mei copii, eu sunt nemuritor si rece, singur si batran, drumul meu pe ocolite ma face sa ma simt ca ma termin.Cum pot eu iesi la liman, asa cum ati reusit si voi?
Clepsidra: doar serendipitatea are raspuns la toate problemele…
Fulgul Rosu: eu consider ca iubirea, empatia, compasiunea si recunostinta are raspuns la indoieli, la cumpene, la senzatia de adormire, de sfarsit…
Creatorul: ambele raspunsuri sunt corecte si mi-am dat seama déjà, ca numai am nevoie de voi doi!
Fulgul Rosu: nu fi asa sigur Creatorule, poate ai fi tu nemuritor, dar momentan, acum si niciodata, tu traiesti doar prin prisma reperelor noastre, fiindca in universul tau ratacit si imbatranit doar noi trei am mai ramas.
Clepsidra: timpul tau Creatorule e timpul meu acum, fara el, tu numai existi.
Creatorul: privi senin catre neant si sopti catre cei doi: eternitatea e doar o senzatie, viata este cea mai importanta…
