FOTOGRAFIE - 1956

Motto propriu, insusit si asumat: lucrurile in sine au insemnatatea pe care le-o acordam, intr-un anumit context!

Azi ma aflam la tara la bunici si ma uitam peste un tablou cu fotografii vechi.Una era din anul 1956.
Au trecut 60 de ani de atunci, te miri de vechime, te emotionezi fiindca  e cineva din familie, e frig in camera si perceptia ta cu siguranta e una diferita, fata de obicei.
Fotografiile vechi, au amprente de energie, care iti insufla curiozitate, e precum o magie ieftina dar cu efect scontat.
Imi dau seama, ca poate m-am mai uitat peste acea fotografie in trecut, dar azi a fost altfel.De ce?
Fiecare zi e altfel, uneori e mai frig, uneori mai cald, uneori esti mai trist, alteori esti mai vesel, uneori esti mai indiferent, uneori esti mai curios si uite asa, fiecare reactie e diferita la acelasi lucru vizualizat, in perioade de timp diferite.

CLEPSIDRA SI FULGUL ROSU

Motto propriu: fiecare om percepe diferit o realitate, o exprima, o imprima si in final o suprima!

 Partea 1

La zi de sarbatoare paradisiana, spre sfarsitul anului 3204, timpul si spatiul, fac un anunt ingrijorator in prima instanta, cum ca Creatorul universului vine azi sa faca un anunt crucial pentru cuvantatoare si necuvantatoare.

Am uitat sa va spun, ca lumea asa cum o stiati voi, numai exista demult, timpul si spatiul, reperele constiintei intregului erau stapani peste dorintele cuvantatoarelor si necuvantatoarelor si se bucurau de cele mai bune auspicii de guvernare si supunere din partea celor care traiesc pe acest taram numit Paradis.

Creatorul aparu si linistea cuprinsese culoarul catre asfintit.Azi este ziua de astazi.Azi e si in ziua de ieri si in ziua de maine.Lucrurile cum le stiti voi, in sase luni vor fi amintiri.Fiecare dintre voi aveti sanse egale sa va conservati valoarea, amintirile si mai presus de toate acestea, identitatea.Fiecare cuvantator si necuvantator are voie sa isi adopte un copil dintre lucrurile existente pe acest taram numit Paradis, sa il invete cum poate sa supravetuiasca pe alta planeta in conditii atipice si cum sa ajunga la locul destinatiei in contextul unui cataclism.

Ce uitase sa le zica Creatorul, era ca universul e pe cale de disparitie si el insusi, nemuritor fiind, are nevoie de cel putin un copil erudit care sa il adopte la randul sau, sa il indrume in noul context critic aparut ce ii poate afecta eternitatea si care sa il ajute sa gaseasca  o solutie la o intrebare fara raspuns.

Partea 2

Dintre toti copiii adoptati, se distingeau doi, care reuseau sa surprinda, nu atat pe parintii lor cat si pe ei insasi, ei fiind Clepsidra si Fulgul Rosu.Clepsidra era copilul Timpului si Fulgul Rosu era copilul Spatiului.Necuvantatorii, pionii principali ai unui taram pe cale de disparitie, si-au adoptat copiii tot dintre necuvantatoare, deoarece erau suficient de ascultatoare, maleabile si erudite sa poate sa se descurce in orice conditii le-ar fi dat sa traiasca.

Clepsidra, avea niste abilitati deosebite, putea imita timpul, cel artificial, se putea teleporta pe orice planeta si mai presus de toate, avea raspuns la orice intrebare.

Fulgul Rosu, era un copil de o naturalete, spontaneitate si veselie aparte, era greu sa ii rezisti farmecului sau inocent, te pierdeai printre cuvintele lui frumos ambalate care te trimiteau intr-o lume a visarii, a sperantei, a iubirii de neam.

Intr-o zi cei doi copii se intilnira, pur intimplator la marginea unei ape curgatoare.Conversatia dintre cei doi, promitea sa fie inceputul unei prietenii trainice si sincere.

Clepsidra: Ai vrea sa fii prietenul meu, sa te joci cu mine cat e ziua de lunga, sa impartasim din jocurile care ne-au marcat copilaria si ne-au insufletit menirea de a putea face orice lucru oricand, oriunde?

Fulgul Rosu: Doar azi, fiindca maine nu iti pot promite nimic, fiindca nu stiu unde voi fi.

Clepsidra: Atunci sa ne bucuram de ziua de azi. Azi o sa imit timpul si o sa il pacalesc, astfel incat o ora va dura o zi, ca sa ne putem bucura in voie de aceasta zi, care maine poate nu va mai fi.

Fulgul Rosu: Timpul tau e artificial, dar sunt impresionat de abilitatea ta unica.Eu te voi invata azi, cum sa fii tu insuti, sa faci abstractie de logica, de sentimente si totusi sa te bucuri de viata, ca si cum azi e cea mai importanta zi din viata ta si poate unica.

Clepsidra: De ce culoarea ta are nuante diferite in spectrul rosu?

Fulgul Rosu: Culoarea e o aparenta intr-un mediu formal, o iluzie intr-un mediu atipic si o forta intr-un reper deformat de stimulii imanenti.In orice context culoarea te pacaleste, este ademenitoare, este atractiva si te duce intr-un univers pe care doar reusesti sa il visezi, dar nu il poti atinge.Ce ti-ai putea dori mai mult?

Clepsidra: Ai auzit de examenul suprem?

Fulgul Rosu: E trist sa afli, ca doar unul sau doi reusesc sa il treaca, doar sa fie la dispozitia Creatorului…

Clepsidra: Stii, am putea sa ne unim fortele.Creatorul e nemuritor, dar si noi putem deveni la fel ca el.Doar impreuna putem reusi asta, daca ne unim abilitatile, o sa putem face, orice, oricum, oricand…

Fulgul Rosu: Putem incerca, dar sa ne intilnim cu bine la destinatie si abia apoi, vom putea pune planul in aplicare! La revedere prietene drag, incet se desparte de Clepsidra si incepu sa cante: ´´sunt incolor si inodor si poate insipid, dar zbor spre ceruri ca un fulg sortit sa gaseasca drumul catre rasarit´´…

Partea 3

Universul s-a contractat pana a ajuns sa aiba doar o singura planeta numita Martia.Creatorul ingandurat de noile realitati, cauta supravetuitorii de pe Paradis si unica lui sansa, sa aduca universul la starea initiala de expansiune.

Stia ca Timpul si Spatiul vor reusi cumva sa transmita copiilor lor, toata amprenta energiei lor nedefinite, a puterii lor universale si identitatea lor asumata in milenii.

In departare, prafuiti, aproape stersi de vlaga, se distingeau doua siluete, accentuate mai degraba de umbrele lor, decat de continutul lor.

Unul era Clepsidra, care afisa un timp artificial eronat, inca isi mai cauta reglajele, astfel incat constiinta lui sa devina un reper formal realist.

Unul era Fulgul Rosu, nuante discrete in spectre diferite de rosu, redau imaginea unei holograme incarcate de emotie si naturalete.

Creatorul se aproprie de cei doi si ii ruga sa isi spuna fiecare din ei povestea, cum au ajuns la destinatie, fiindca puterile lui scazute, au facut cumva sa piarda din vedere drumul lor de pe Paradis pe Martia.

Ageri de fire, cei doi se privira pentru o secunda in ochi, cumva isi aproba planul tocmit cu luni de zile in urma si apoi incepura sa spuna povestea.Primul a fost Clepsidra, care cu o voce linistita, dar in acelasi timp sigura incepu sa  povesteasca despre solutia lui la cataclism.

Atunci cand o lumina puternica aparu pe Paradis, am stiut ca a venit momentul sa ma despart de origini si m-am teleportat in siguranta pe Martia, dar efortul depus a fost unul suprem, fiindca la sosire, am simtit o raceala, o lipsa de repere, precum timp-spatiu-identitate, care m-a facut sa fiu pentru putin timp nesigur pe mine.Dar dupa ce mi-am fixat timpul artificial, ca reper al planetei, mi-am revenit.Tacu, semn ca povestea lui a fost una simpla si eficace.Fulgul Rosu a murmurat, ca si cum mirarea lui, era una naturala si incepu sa povesteasca.

Atunci cand aparu lumina puternica, un nor de praf se ridica deasupra planetei si alaturi de el si eu.Printre firicele de praf, am plutit catre eter.In drumul meu, m-am intersectat cu meteori, mi-am intins aripile si m-am alipit unui meteor care a cazut dupa zile lungi de ratacire pe Martia.Pot spune ca am fost norocos.Cand am aterizat fortat, am fost putin sifonat, dar placut suprins ca am reusit sa ajung la destinatie teafar.

Creatorul era putin nedumirit.Doi copii diferiti, unul cu o gandire simpla si corecta, unul cu noroc si intuitie.Care o fi cel care  poate sa ii de-a raspunsul mult visat, care sa il scoata din amorteala ultimelor ani lumina.

Creatorul: dragii mei copii, eu sunt nemuritor si rece, singur si batran, drumul meu pe ocolite ma face sa ma simt ca ma termin.Cum pot eu iesi la liman, asa cum ati reusit si voi?

Clepsidra: doar serendipitatea are raspuns la toate problemele…

Fulgul Rosu: eu consider ca iubirea, empatia, compasiunea si recunostinta are raspuns la indoieli, la cumpene, la senzatia de adormire, de sfarsit…

Creatorul: ambele raspunsuri sunt corecte si mi-am dat seama déjà, ca numai am nevoie de voi doi!

Fulgul Rosu: nu fi asa sigur Creatorule, poate ai fi tu nemuritor, dar momentan, acum si niciodata, tu traiesti doar prin prisma reperelor noastre, fiindca in universul tau ratacit si imbatranit doar noi trei am mai ramas.

Clepsidra: timpul tau Creatorule e timpul meu acum, fara el, tu numai existi.

Creatorul: privi senin catre neant si sopti catre cei doi: eternitatea e doar o senzatie, viata este cea mai importanta…

POVESTE PENTRU TINERI: TIMPUL SI STROPUL DE ROUA

Intr-un timp indepartat, uitat de lume, de amprentele celor necuvantatori, mai ramasese doar timpul si un strop de roua.Cei doi stau la istorisit reminiscente contopite:
Timpul: Strop de roua, mai tii minte cum te-am adapostit de soare, de furtuni, de frig sa ramai in viata, sa fii intr-o forma desarvasita, iubit de oameni si de univers.
Stropul de roua: Da, timpule, este perfect adevarat, dar cum te-ai fi descurcat tu fara mine, te-ai gandit tu oare?Viata ta ar fi fost mai trista, fara peripetii, ai fi fost un reper fara amintiri!
Timpul: Strop de roua, unde este modestia ta, raportata la curcubeul care-l porti mereu in esenta formei tale fractalice?Ai uitat ca amintirile se impart intre prietenii care au aceeasi soarta, sa fie eterni si singuri in dimensiuni infinite constiintei intregului.
Stropul de roua: Timpule, tot nu inteleg unde te grabesti!Fara mine, nu esti nimic, esti doar un reper care te raportezi la mine si atat.Ai rabdare, toate la timpul lor.Azi poate sunt un strop de apa, dar cu memorie, cu posibilitati nemarginite de transcedere in orice dimensiune imi doresc!Dar tu esti prietenul meu care imi coloreaza apa in roua si asta ma face fericit, sa raman cu tine mereu, fara sa imi pun intrebari daca se merita sau nu, sa sting timpul din sufletul tau!

LEONARD COLDWELL - OMUL CARE TRATEAZA CANCERUL

Motto propriu, insusit si asumat: a fi ignorant, inseamna sa nu iti pese de viata ta!

Intr-un interviu recent, dr. Leonard Coldwell sustine ca toate cancerele, precum si toate celelalte tipuri de boli ale sistemului imunitar se bazeaza pe stresul emotional si mental si pot fi vindecate in mai putin de 12 saptamani prin remedii holistice de cancer. In plus, numele lui dr. Coldwell apare in mai multe tratamente pentru cancer, care sunt suprimate de catre industria medicala si farmaceutica, ca de exemplu folosirea bicarbonatului de sodiu, a samburilor de caise, a argintului coloidal sau terapia cu oxigen.

Singura cauza pentru orice tip de boala este lipsa energiei, aceasta fiind la randul ei cauzata, in principal, de stres fizic sau emotional.

Cauzele de cancer, in cercetarea lui Dr. Coldwell, se afla in psihicul nostru: o viata in griji constante, indoieli si temeri, lipsa de iubire de sine, lipsa de respect de sine, lipsa de speranta, lipsa de speranta pentru viitor.

Dr. Coldwell este un mare fan al sucurilor de fructe si legume in tratarea cancerului; cel mai bun suc este cel al amestecului de mar, sfecla si morcov.

O alta recomandare sanatoasa a Dr. Coldwell este aceea de a adauga jumatate de lingurita de sare de mare in fiecare pahar de apa consumat, cu mentiunea ca apa trebuie bauta intr-un pahar de sticla si nu de plastic, caci acesta contine bisfenol, o substanta ce produce cancer.

Se combina 5 linguri de sirop de artar organic cu 1 lingurita de bicarbonat de sodiu; combinatia se consuma de 3 – 4 ori zi. Celulele canceroase iubesc siropul; practic, se obtine un cal troian care intra in sistem. Cancerul se alcalinizeaza instantaneu.

Ne imbolnavim atunci cand nu avem energie si ca sa nu prelungim aceasta stare ne facem propriile sucuri naturale:

mar, morcov, lamaie, miere de albine, sfecla, usturoi, bicarbonat de sodiu...dar cel mai important e sunt proportiile in care le amestecam, atunci ne bazam pe instinct!!!

NOROCOSII-GHINIONISTI

Motto propriu, insusit si asumat: lucrurile aparent clare, in timp pot deveni complicate!

Citeam povestile celor care au castigat marele premiu la loto 6/49 cum au ajuns majoritatea in maxim 5 ani, sa numai aiba niciun ban, unii avand si datorii in plus.
La prima vedere pare imposibil, la a doua pare ceva realist.Cei care au facut bani din munca lor, stiu sa gestioneze mai bine sumele importante de bani.Cei care se trezesc peste noapte din saraci in bogati le este aproape imposibil sa gestioneze noua oportunitate.
Oamenii in genere au emotii negative, una singura dintre ele, te poate duce la faliment.
Si uite asa, marii castigatori la loto sunt norocosi si in final ghinionisti, fiindca pierd tot, fiindca nu au acel echilibru interior sa ajunga la ce si-au propus.Am eu o vorba, fericirea e punctuala in functie de context si nuanta, echilibru interior e permanent.

PARADIGMA EVOLUTIEI

Motto propriu, insusit si asumat: fericirea este doar o nuanta a unui context punctual, iar echilibru o stare permanenta!

Care este cel mai important lucru in lume? Sa fie iubirea, fericirea sau sanatatea, poate familia, e greu de spus...Evoluam la parametri optimi doar in conditii de echilibru, atunci cand jonglam cu energii pozitive si negative, astfel incat suma lor sa fie mereu in echilibru.
Poate ca atingerea echilibrului, este cel mai important lucru in lume si cred ca e cel mai greu de obtinut, deoarece interactionam cu mediul, cu oamenii, cu propriile noastre prejudecati si este greu sa asiguram mereu un echilibru!

RECLADIREA NATIONALA

Motto propriu, insusit si asumat: nasterea nationala, inseamna sa lasi trecutul in urma!

Noi ca popor daca dorim sa ne schimbam trebuie sa plecam de undeva, sa lasam trecutul in urma si sa recladim o fundatie puternica nationala pentru generatiile viitoare.
Putem porni de la schimbarea numelui tarii, in loc de Romania, sa fie Tracia sau Dacia sau orice altceva ce ne face sa ne simtim  mai putin comunisti sau capitalisti.
Sa putem sa ne schimbam inclusiv prenumele noastre, poate si numele de familie si sa ne simtim liberi din orice unghi am privi problema.
Sa formam o conducere a tarii din persoane cu simt civic, care sa ne ghideze prin apanajul intersectiilor puterii din orice parte a planetei.
Putem sa schimbam orice, imnul tarii, UE, NATO, Fondul monetar, orice poate aduce atingere identitatii fundatiei noastre viitoare.
O structura vertebrala sanatoasa, inseamna doar suport din interior, nu si din exterior.

POEZIE - EMOTII PIERDUTE

Motto propriu, insusit si asumat: emotiile niste repere de aprofundare a eului interior!

Amprenta buzelor tale fierbinţi, senzuale,

amintire lăsată veșnic pe pahare,

 împrăștie și azi arome coloniale

 a zilelor dulci, acum amare...

Teancuri de scrisori alambicate

cu panglici roșii, roze legate,
ştanţate din pasiune pentru frumos
cu iniţialele numelui tău, azi dureros...

Imprimă dragoste și amintiri plăcute

la granița dintre prezent și vremuri trecute.
Ochi rătăciți, parfum și zâmbet se ceartă
in oglinda sufletului meu, acum spartă...

Încă mai caut răspunsuri

în aroma plăcută a hainelor tale,
încă mai caut imagini
cu trupul tău pășind pe ritmuri instrumentale,
în cuvinte unisex, mișcări senzuale,
în culoarea prăfuită a găndurilor unitare.
În așteptări se împărțeau speranțe vibrante
trăiri, emoții, sentimente acum disipate…

POEZIE - CAND FLUTURII SE-NDRAGOSTESC

Motto propriu, insusit si asumat: poezie compusa la granita a doua identitati diferite, dar complementare!

Cănd fluturii se-ndrăgostesc
mii de curcubeie se rotesc
asurzitor…
Sunt trist, anost şi răvăşit
cănd cerni crămpeie din poveşti,
amețitor...
Si tot te ascunzi la nesfărşit
de ochii negri-curioşi
ce torc al tău surăs, lipsit
de patimă, de dor...

Zboară, zboară gănd celest
spre zări virgine ce-nsuflețesc
fluturi care se-ndrăgostesc
necontenit...
Cănd fluturii se-ndrăgostesc
aștern emoții și găndesc
că viața ta-i un cuib de rugi

ce împletesc speranţe adănci!

D'ALE LU´ MITICA

Motto propriu,  insusit si asumat: radiografia societatii romanesti se face si prin emisiuni de divertisment!

Romania este tara tuturor posibilitatilor.Poti sa omori oameni si sa scapi, poti sa furi milioane de euro si sa faci 2 ani de puscarie, poti sa furi 1 leu si sa faci 7 ani de puscarie, fiindca legea este subiectiva.
Incet, incet Romania devine un teatru de liga a treia, unde oamenii sunt niste papusi manuite de un stat de drept, in slujba binelui propriu!
Romanii fac haz de necaz, fiindca prezentul este o continuare perpetua a unor radacini incalcite de educatie, de religie si de dogmele impanzite de media!
Problema cea mai grava, este ca prezentul devine un fapt asumat de cetateni ca o realitate cruda, dar cu care ne integram, pe care o acceptam, in lipse de perspective, idealuri si sperante!

TRANSFER DE RESPOSABILITATE

Motto propriu, insusit si asumat: viata are un sens unic!

Poate va ganditi ce inseamna transfer de responsabilitate.Sa ne imaginam un mic scenariu: rugati pe cineva sa va aleaga o floare pentru sotia dvs. respectiv rugati pe cineva sa-si asume deciziile importante din viata dvs.
O simpla floare nu afecteaza in niciun fel viitorul vostru, dar o decizie importanta gresita poate schimba aspectul problemei si reperele care guverneaza viata voastra.
Nimic nu este usor, dar nu este nici greu.
Viata fiecaruia dintre noi poate fi asa cum ne-o imaginam, atat timp cat suntem realisti, muncim, suntem perseverenti si consecventi, indiferent de ce spune fiecare de langa noi.