Intr-un timp indepartat, uitat de lume, de amprentele celor necuvantatori, mai ramasese doar timpul si un strop de roua.Cei doi stau la istorisit reminiscente contopite:
Timpul: Strop de roua, mai tii minte cum te-am adapostit de soare, de furtuni, de frig sa ramai in viata, sa fii intr-o forma desarvasita, iubit de oameni si de univers.
Stropul de roua: Da, timpule, este perfect adevarat, dar cum te-ai fi descurcat tu fara mine, te-ai gandit tu oare?Viata ta ar fi fost mai trista, fara peripetii, ai fi fost un reper fara amintiri!
Timpul: Strop de roua, unde este modestia ta, raportata la curcubeul care-l porti mereu in esenta formei tale fractalice?Ai uitat ca amintirile se impart intre prietenii care au aceeasi soarta, sa fie eterni si singuri in dimensiuni infinite constiintei intregului.
Stropul de roua: Timpule, tot nu inteleg unde te grabesti!Fara mine, nu esti nimic, esti doar un reper care te raportezi la mine si atat.Ai rabdare, toate la timpul lor.Azi poate sunt un strop de apa, dar cu memorie, cu posibilitati nemarginite de transcedere in orice dimensiune imi doresc!Dar tu esti prietenul meu care imi coloreaza apa in roua si asta ma face fericit, sa raman cu tine mereu, fara sa imi pun intrebari daca se merita sau nu, sa sting timpul din sufletul tau!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
AZI - DOAR GALBEN
Azi platesc tribut soarelui, primaverii si iubirilor apuse. Azi este despre galben, despre viata aprinsa de dor si magie intr-un cuib rusti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu