Azi văd, privirea-ți e cu osebire tristă.
Și măinile - foarte subțiri îmbrățișănd genunchii.
Ascultă-mă! - departe, departe, pe malul lacului Ciad
Liber hoinărește o sublimă girafă.
Ținuta-i strălucește de grație si bogăție.
Iar pielea-i e împodobită de-un desen magic-fermecat,
Cu care doar luna îndrăznește să se lupte.
Spărgăndu-se în apa legănată a molcomelor lacuri
Departe-o vezi ca pănza colorată-a unui vas.
Aleargă lin ca zborul plin de bucurie-al unei păsări,
Știu ca Pâmăntul vede doar lucruri minunate
Cănd se ascunde seara în grota-i de izvor.
Știu basme vesele din țări misterioase
Cu-o fată neagră și un tănăr și plin de patimi comandant de oști.
Dar tu prea lungă vreme ai respirat doar ceață grea.
Nu vrei să crezi în altceva decăt în ploaie.
Pe mine mă vor împușca, tu vino însă în grădină
Biletul de intrare e pentru-aroma unor plante de neconceput.
Tu plăngi! - ascultă-mă! - departe, departe, pe malul lacului Ciad
Liber hinărește sublima Girafă.
O poezie pe marginea caruia putem medita, in variante diferite si intr-o variatie infinita si metafizica a continutului, care ne duce intr-o poveste despre oceanul mintii, comorile care salasluiesc in gandurile noastre interiorizate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu