Yoga inseamna uniune.E uniunea
adevarata a oamenilor cu absolutul.
Pentru a
invata yoga, atitudinea trebuie sa vina din interiorul tau, ar trebui sa vina
din inima.
Yoga este o
metoda de a inbunatati omul.Yoga este un proces de autocunoastere si
auto-dezvoltare.Yoga este un efort interior la scara larga, pentru a ajunge la
moartea partii din noi, nedemna, oarba si mecanica, pentru ca un alt mod de a
fi, gandi si simti si de a interactiona poate inflori.Prin Hatha yoga, e o forma
impotriva miscarii mecanice, posturile sunt facute pentru a ne reevalua corpul.
Prin
controlul corpului dobandim stapanirea mintii incetul cu incetul.Yoga este
despre a fi atent aici si acum, incercand sa nu consimti sau sa exprimi emotii
negative.
Scopul e sa
ajungi la modul in care vezi fara sa fii deranjat si sa nu reactionezi cu
atasament sau frica.Ne observam pe noi insine in orice moment sau
imprejurare.Incetul cu incetul ne deschidem inimile.Daca ranim pe cineva, ne
ranim pe noi insine.
Oricand
esti ingrijorat, mintea ta nu functioneaza bine, invata sa respiri profund
conform capacitatii de a fi confortabil.
Adevarata
pronuntie despre yoga, sanskrit sau pronuntia indiana, este yog.Yog are opt
pasi, se numeste Ashtanga yog.Prima este yama care sunt constragerile, Niyama
care sunt austeritatile pe care le urmam, Asana care sunt posturile yoghinilor,
pranayama e legat de emotii, pratyahara care este retragerea simturilor,
dharana este concetrarea, dhayana care este meditatia si apoi samadhi, yog
inseamna samadhi.
Deci facem
yog sa ajungem la samadhi.Oamenii incep sa creada ca yoga este asana.
Intai
trebuie practicata non-violenta fata de ceilalti, dar este non-violenta fata de
sine, daca o practicam atunci corpul fizic va fi automat sanatos.
Daca nu
urmam cei opt pasi ai yov, yoga va fi cunoastere, dar nu experienta.Daca
filozofia nu este clara, gandurile nu sunt clare si emotiile oscileaza
nesanatos.
Relatia
dintre trup si suflet si orice altceva isi gaseste sensul doar din aceasta
focalizare.Yoga te invata sa nu fii o victima a circumstantelor, ci mai degraba
un discipol a lor.
Yoga se
bazeaza pe tripla disciplina, disciplina etica, disciplina mentala si
disciplina dezvoltarii intelepciunii.
Discicplina
etica e foarte simpla, daca vrei sa fii fericit si sa-i faci pe altii fericiti,
daca nu vrei sa te faca sa suferi, evita pe cat posibil sa faci alte creaturi
sa sufere.
Disciplina
mintii sau concentrarea inseamna a invata sa dominati, sa stabilizati si sa
directionati mintea, printr-o serie de procese, precum meditatia, concentrarea,
vizualizarea.
Disciplina
intelepciunii, dezvolta discernamantul, sa invatam sa vedem lucrurile cum sunt,
nu cum ne dorim sau ne temem sa fie, dincolo de orice interpretari
individuale.Cand dezvolti o intelegere lucida, poti discerne intre esential si
banal, intre important si accidental si astfel faci actiunea corecta.
Prin yoga
obtii elemente de iluminare sau elemente de autodezvoltare, care sunt energie
sau efort, atentie constienta, calm, seninatate, multumire interioara, cercetarea
realitatii si claritatea.Toate acestea ne permit sa cucerim compasiunea sau
non-violenta.
Pranayama
este o practica de respiratie constienta, care te ajuta sa iti pastrezi mintea
calma.Respiratia iti permite sa accesezi interiorul, pentru a ajunge la adevar,
sa te descoperi pe tine insuti.
Fara
filozofie, fara valoare morala si etica in viata, yoga nu este completa.
Karma, faci
o fapta buna, fara explicatii, fara alte dorinte, asta creeaza libertatea.
Suferinta
la oameni, e creata de multe asteptari si multe dorinte, viata devenind prea
solicitanta.
Practica
yoga spune, ca esti in moment si multumesti.Bucura-te de moment, nu avansa in
miscare.Sunt in moment, fara nici o reactie.Asta creeaza libertate in mintea
ta.
Dorinta e
maya, orbire, ignoranta, Dumnezeu e absenta dorintei, pentru ca voia lui e
implinita prin mine.
Yoga
inseamna sa controlam corpul fizic, se incepe de la respiratie si sa continua
in fiecare celula din corpul nostru.
Gandul este
inevitabil, dar gandirea este vitala.
Yoga este o
cale de a ajunge la Dumnezeu, uneste sufletul individual cu sufletul universal.
Toti cautam
bunastarea, care este de fapt pacea interioara.
Paradocul
yoga este ca desi yoghinul cauta yoga, uniunea, nu exista nimic de unit, pentru
ca nu a existat niciodata o separare.
Yoga poate
definita ca ‘’Observa, zambeste si taci’’. E
un exercitiu interesant in aceasta societate care este atat de agitate, ocupata
si zgomotoasa.
Termenul de yoga apare in anul 3500
înaintea erei noastre, așadar are o vechime de peste 5000 de ani. In anul 100
I.E.N. Patanjali a scris Yoga Sutras, sau primul tratat detaliat cu
privire la metoda yoga, care cuprinde patru cărți (capitole). Mă voi opri la
cea de-a doua carte unde ne detaliază anumite practici pentru a atinge
fericirea interioară, dar și abandonarea unei minți agitate, confuze. Astfel,
Patanjali a structurat în opt pași bine definiți, aceasta cale de realizare a
Sinelui, de a atinge starea de iluminare:
1. Yama
2. Niyama
3. Asana – postura
4. Pranayama – respiratie
5. Pratyahara – retragerea
simțurilor
6. Dharana- concentrarea mentala
7. Dhyana – meditatia
8. Samadhi – starea supra
constienta de extaz divin
Primele cinci etape sunt
vizibile, considerate a fi exterioare, următoarele țin de latura interioară a
ființei noastre.
Yama si Niyama, numite si „Codul
moral și etic al yoghinului”, sunt cateva reguli ce țin de autodisciplina.
Acestea ne ajuta sa capatam de-a lungul timpului un comportament moderat
și un autocontrol. L-am putea numi poate, un echivalent în yoga al celor
10 porunci din creștinism.
Yama cuprinde 5 principii după
cum urmează
1. Ahimsa, sau non-violenta. Sa nu faci
rău celor din jur dar nici ție însuți, nici prin fapte, gesturi, dar nici cu
gandul sau cuvantul. Aceasta regula mi se pare de foarte bun simt, să respectăm
absolut fiecare fiinta de pe acest pamant. Toți suntem egali și fiecare din noi
avem dreptul la viata – da chiar și gandacii si mustele. Dar sa nu ne
uităm nici pe noi înșine – mulți dintre noi au ganduri prin care se urăsc sau
nu se acceptă pe sine așa cum sunt în acest moment.
2. Satya, sau non-iluzia. Sau cu alte
cuvinte sa avem adevărul în gând, in cuvant si in fapta, sa fim realisti si sa
luăm lucrurile exact așa cum sunt ele.
3. Asteya, sau lipsa lacomiei. Anu
ravni la bunul altuia, si de ce nu, a nu invidia pe cel de langa tine pentru
ceea ce are el și tu nu.
4. Brahmacharya, sau abstinenta. In mare
parte se refera la energia sexuala existanta in corpul nostru, care este
risipita in mod inutil, dar se poate referi și la a nu folosi aceasta energie
pentru a răni pe altcineva. În trecut era interpretată ca o recomandare la
celibat.
5. Aparigraha, sau non posesia. Adică
neatasarea de obiecte sau ființe, sa intelegem si sa realizam cu toata fiinta
noastra ca nimic din ce este pe acest pamant, nu ne apartine. Cred ca este una
din cele mai dificile reguli pentru omul de azi.. Detasarea de tot ce exista în
jurul său pare foarte dificila, mai ales în aceasta epoca când omul muncește
toata viata pentru a poseda, pentru a castiga lucruri, obiecte scumpe prin care
capata notorietate în detrimentul sanatatii (fizice si mentale), renuntand la o
viata traita și implinita. Un alt aspect este acela al detasarii de ființe.
Este destul de greu sa realizezi ca ființa iubită cu care îți petreci viața nu
îti apartine defapt deloc. Sau sa ii spui unei mame ca copilul pe care l-a nascut
si crescut cu multă greutate, nu ii aparține. De aceea era recomandat
celibatul.
Niyama – practicile incluse in
aceasta etapa sunt de ordin mental, emotional si spiritual.
1. Saucha, sau curatarea corpului și
a minții. Pfff …. greu, a trebuit sa fie introduse reguli de curatare a
corpului – dar ganditi-va ca și noi am invatat sa ne spalam pe fata, pe maini,
pe dinti, etc, dar yoghinii au duc aceasta etapa la alt nivel. Curatarea
corpului presupune numeroase proceduri, unele ușoare altele mai dificile.
Curatarea fetei, pielii, ochilor, dinților dar și a stomacului sau a
intestinelor. Aceste proceduri au fost elaborate astfel incat sa mentina corpul
sanatos, armonios si de ce nu, frumos pe tot parcursul vieții.
2. Santosha, sau multumirea. Sa găsim
satisfacția în tot ceea ce avem, sa ne bucurăm de lucrurile mici. Sa gasim
bucuria si satisfactia în tot ce vine spre noi indiferent dacă este bun sau
rău. Să privim cu optimism și încredere, sa invatam și sa evoluam după fiecare
etapa, fie ea una placuta sau dificila.
3. Tapas, sau autocontrolul mental,
austeritate, depasirea obstacolelor fizice si mentale prin autoimpunerea unor
teluri. Atingerea unor obiective prin impunerea unor reguli care sa ne ajute sa
ne autodepasim de fiecare data. Sau modern spus, ieșirea din zona de
confort.
De exemplu: un tapas este atunci
cand îmi propun sa nu folosesc comunicarea verbală o anumită perioada, pentru a
folosi astfel energia economisita pentru atingerea unor obiective. Altfel spus,
o zi sau doua nu vorbesc și îmi propun ca energia astfel economisita sa o
folosesc pentru îndeplinirea unui alt tel. Sau imi autoimpun sa renunț la
fumat, in cazul in care fumez. Sau sa citesc o carte pe luna. Acestea sunt
obiective ușoare, într-un timp limitat, dar exista ființe care au dus la extrem
acest tapas, astfel că au renuntat sa foloseasca mana dreapta pentru tot restul
vieții (este doar un exemplu).
4. Svadhyaya sau
studiul scripturilor vedice, înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu, acordarea
timpului necesar pentru o introspecție sinceră în autocunoasterea sinelui.
5. Ishvara Pranidhana
– abandonarea in fata puterii divine.
Din tot ce am expus mai sus,
poate părea o mulțime de termeni exotici pe care nu-i poți înțelege, da
sa ii practici în viața ta. Pe viitor îi vom detalia poate pe fiecare în
parte.
Acum sa iti dau un exemplu: dacă
practici posturi fizice se numește asana, dacă practici
zilnic, este tapas, dacă in timpul practicii respiri conștient
atunci este pranayama, cand iti retragi simțurile de la
exterior atunci este dharana.
De ce v-am povestit toate aceste
lucruri ? Pentru a va arata ca yoga nu este doar exercițiul fizic, nu este doar
o postura în care mă așez și mă gandesc aiurea. Ceea ce vedem este doar o mica,
foarte mica parte dintr-o stiinta milenara, dar care poate fi actualizată și
traita în zilele noastre în modul nostru particular.
Namaste.
ASANELE - Limbajul
Organismului
"Asana" este cuvântul sanscrit pentru o postură fizică. Exprimat în
termeni generali Asana se referă la o anumită poziție care poate fi
deținută într-un mod relaxat și confortabil pentru o perioadă lungă de
timp. În secolul II înainte de Hristos, Patanjali a scris principiile practicii
yoga în "Yoga Sutras" (aforisme). El a denumit "asana" doar
postura meditației, iar posturile fizice le- a numit "Yoga Vyayam".
Cu toate acestea, în practică exercițiile dinamice de yoga, au devenit
cunoscute de asemenea, sub numele de asanas.
Multe Asane au fost preluate din mișcările naturale
și pozițiile animalelor, și au fost denumite după acestea cum ar fi
"pisica", "căprioara", "tigrul",
"iepurele" etc. Aceste posturi folosesc exemple din natură cu scopul
de a te ajuta. Asanele au un efect mult mai amplu asupra corpului și a minții.
Animalele utilizează în mod instinctiv aceste mișcări și poziții datorită
beneficiilor lor naturale. Aceste efecte sunt atinse prin practicarea asanelor.
De exemplu: Marjari (pisica) pentru întinderea corpului și a coloanei
vertebrale, Bhujangasana (Cobra) pentru eliberarea agresiunii și a emoțiilor,
și Shashankasana (iepurele) pentru relaxare. Statul în cap (Shirshasana) și
poziția lotus (Padmasana), sunt considerate ca fiind supreme sau Asane
"regale".
Asanele sunt benefice pentru mușchi, articulațiile
sistemului cardiovascular, sistemului nervos și ale sistemului limfatic, precum
și pentru minte, psihic și Chakre (centre de energie). Ele sunt exerciții
psihosomatice, care întăresc și echilibrează întregul sistem nervos și
armonizează, stabilizează starea de spirit a practicantului. Efectele acestor
exerciții duc la un sentiment de mulțumire, la claritatea minții, relaxare și
un sentiment de libertate și liniște interioară.
Sistemul "Yoga în viața cotidiană" este
conceput în așa fel încât organismul este pregătit treptat și sistematic.
Acesta duce de la exercițiile de pregătire simple, spre Asane mai avansate și
dificile. Perioadele de relaxare sunt incluse la începutul și la sfârșitul
fiecărei ore de yoga, precum și între exercițiile individuale. Prin dezvoltarea
capacității de relaxare, se aprofundează conștientizarea propriului corp.
Relaxarea fizică și mentală reprezintă condiții necesare pentru realizarea
corectă a tuturor exercițiilor de yoga, numai în acest fel efectele asanelor
desfășurându-se complet.
Respirația joacă un rol important în Asane. Prin
coordonarea respirației și mișcării, practicarea yoga devine armonioasă,
respirația se adâncește de la sine și circulația sângelui în organismului și
metabolismul sunt stimulate. Folosirea respirației îmbunătățește foarte mult
relaxarea musculară prin concentrarea pe zonele tensionate ale corpului
și prin fiecare expirație relaxarea conștientă a acelor părți.
Mulți oameni au obiceiul de a respira destul de
superficial, umplând inadecvat plămânii. Respirația Yoga completă este
practicată în "Yoga în viața cotidiană". Respirația corectă este
fundamentală pentru funcția metabolică optimă a organismului. Cu practică
regulată, respirația yoga completă devine modul obișnuit și natural al
respirației. Respirația mai lentă și mai profundă îmbunătățește circulația,
funcționarea sistemului nervos și starea fizică a persoanei. De asemenea,
dezvoltă o minte mai calmă și limpede.
Diferența dintre Asane si gimnastică
Spre deosebire de exercițiile de gimnastică, Asanele sunt practicate lent,
pentru a permite concentrarea mentală și înțelegerea conștientă a mișcării.
Numărul de exerciții practicate nu este important, ci mai degrabă calitatea
performanței. Înainte, după și între exerciții, ar trebui inclusă o perioadă de
relaxare fizică și mentală conștientă.
Obiectivul Asanelor nu este conversia energiei sau
a tensiunii comprimate în mișcare, mai degrabă este armonizarea corpului și a
minții, prin observarea conștientă a procesului fizic și mental și modul în
care este practicată fiecare mișcare sau relaxare. Organismul nu devine obosit
sau epuizat prin practicarea Asanelor. Dimpotrivă, se simte odihnit și
reîncărcat de energie.
Ideea din spatele posturilor nu este numai pentru a
echilibra multiplele funcții ale corpului, dar, în același timp, le permite
practicanților să devină mai conștienți de legătura subtilă dintre aspectele
fizice și mentale ale ființei lor.
Principii importante pentru practicarea
Asanelor
1. Asanele sunt întotdeauna efectuate în coordonare cu respirația:
- Mișcările care extind pieptul și
cavitatea abdominală, sunt legate întotdeauna de inspirație.
- Mișcările care comprimă pieptul și
cavitatea abdominală, sunt legate întotdeauna de expirație
2. În etapele inițiale ale practicii, Asana se
efectuează o dată sau de două ori, fără să fie deținută, astfel încât mișcarea
corpului și respirația sunt sincronizate. Astfel este stabilit în mod clar
mișcarea în care se inhalează sau se expiră. Acest tip de practici calmează
sistemul nervos, stimulează glandele, se mărește capacitatea de respirație și
eliberarea stresului fizic și mental. Mintea devine relaxată, calmă și clară.
3.Doar după această practică preliminară ar trebui să se practice o Asană
deținută pentru un timp mai lung, cu respirație normală. În timpul practicii,
concentrarea este îndreptată spre acea parte a corpului asupra căreia
funcționează exercițiul. Respirația este conștient direcționată către această
regiune a corpului.
4.După practicarea posturii,se realizează o contra postură sau o postură de
egalizare. De exemplu, atunci când o parte a corpului este flexată sau
contractată, apoi în următoarea asană este extinsă sau întinsă.
Beneficii pentru sănătate din practicarea regulată
a Asanelor
• Creșterea flexibilității coloanei vertebrale
• Articulațiile devin mai mobile
• Mușchii sunt relaxați, tonifiați,irigați și aprovizionați primesc un aflux
suplimentar de sânge
• Organele și activitatea glandulară este stimulată și reglementată
• Sistemul limfatic si metabolismul sunt stimulate
Pranayama
este controlarea și reglarea conștientă și deliberată a respirației. (Prana
înseamnă respirație, ayam mijloace de a controla, de a reglementa). Cu fiecare
respirație absorbim nu numai oxigen, ci și Prana. Prana este energia cosmică,
puterea Universului care creează, păstrează și modifică. Este elementul de bază
al vieții și a conștiinței. Prana este, de asemenea, găsită în produsele
alimentare, prin urmare, este foarte important să avem o alimentație sănătoasă
și vegetariană.
Îndrumarea
conștientă a pranei în organism determină creșterea vitalității, detoxifierea
fizică și îmbunătățirea imunității, precum și realizarea păcii interioare,
relaxare și claritate mentală.
În
mitologie se spune că durata vieții unei persoane este predeterminată de
numărul de respirații. Yoginii încearcă să "economisească timp" și
să-și prelungească viața prin încetinirea respirației.
Efectele
Pranayama
Efecte fizice
• Menținerea sănătății organismului
• Detoxifierea sângelui
• Îmbunătățirea absorbției oxigenului
• Consolidarea plămânilor și a inimii
• Reglarea tensiunii arteriale
• Reglementarea sistemului nervos
• Sprijinirea procesului de vindecare și a terapiilor de vindecare
• Creșterea rezistenței la infecții
Efecte
mentale
• Eliminarea stresului, nervozității si depresiei
• Liniștirea gândurilor și emoțiilor
• Echilibrul interior
• Eliberarea blocajelor energetice.
Efecte
spirituale
• Adâncirea meditației
• Trezirea și purificarea chakrelor (centre de energie)
• Extinderea conștiinței.
Respirația
completă yoga - Sursa Vieții
Despre Respirație
În scopul de a trăi și de a menține corpul sănătos, avem nevoie nu numai de
hrană și apă, dar, de asemenea, aer pentru a respira. Aerul pe care îl respirăm
este chiar mai important decât mâncarea și băutura. Fără alimente putem
supraviețui câteva săptămâni. Fără apă putem supraviețui câteva zile. Cu toate
acestea, fără respirație putem supraviețui doar câteva minute. Viața noastră
începe și se termină cu o respirație.
Într-o
singură respirație, pot fi distinse trei faze:
1.Inspirația
2.Expirația
3.Pauza de respirație
O fază curge în cealaltă. Expirația ar trebui să fie aproximativ de două ori
mai lungă în timp, față de durata inspirației. Pauza de respirație apare în mod
natural, la sfârșitul fazei de expirație și durează până când are loc impulsul
de a inspira de la sine. Inspirația formează partea activă a respirației. Cu ea
se produce contracția mușchilor respiratorii. Expirația este partea pasivă a
respirației, faza de relaxare.
Respirația liniștită, regulată și profundă este decisivă pentru sănătatea
noastră. Ea are un efect calmant asupra armonizării corpului și a minții. Pe de
altă parte, respirația, care este prea rapidă și superficială are o influență
negativă asupra noastră, și poate intensifică nervozitatea, stresul, tensiunea
si durerea.
O greșeală frecventă pe care o facem în respirație este că tragem abdomenul
când se extinde pieptul, în loc să relaxăm abdomenul. Extracția abdomenului
afectează considerabil respirația profundă. Adesea, îmbrăcămintea restrictivă
inhibă această mișcare naturală.
Prin urmare, toate exercițiile în yoga, inclusiv exercițiile de respirație, ar
trebui să fie practicate încet și fără tensiuni inutile - fără ambiție sau
competiție. Respirația trebuie să fie tăcută și prin nas ( deoarece aerul este
filtrat, umezit și încălzit în nas). Prin practicarea periodică, încercăm
treptat și lent să prelungim respirația. Numai prin respirația corectă se poate
atinge efectul maxim al exercițiilor Yoga.
Este
foarte important ca toate exercițiile acestea să fie practicate într-o stare de
relaxare din punct de vedere fizic și mental. O stare de relaxare fizică este
esențială, deoarece numai atunci mușchii se pot întinde în asana respectivă,
fără a crea tensiune. O stare mentală relaxată este necesară, pentru ca Asana
să poată fi practicată cu concentrare deplină pe respirație și într-o stare de
relaxare fizică. Expirația conștientă ne poate ajuta considerabil în relaxarea
mușchilor, deoarece relaxarea mușchilor este conectată de expirație.
Yoga ne arată modul în care corpul și mintea pot fi influențate de diferite
tehnici de respirație. Din păcate modul normal în care respirăm a devenit
incorect și a deviat de la calea naturală și corectă a respirației. Prin
practicarea respirației complete yoga, se restabilește respirația sănătoasă.
Respirația
completă yoga
Pe parcursul procesului de învățare a respirației complete yoga, se disting
trei tipuri de respirație:
1.Respiratia abdominală sau diafragmatică
Cu o inspirație, diafragma se mișcă în jos și se comprimă organele abdominale,
astfel încât peretele abdominal se extinde spre exterior. Cu expirație
diafragma se deplasează din nou în sus și peretele abdominal se aplatizează.
Spre deosebire de inspirație, expirația este un proces pasiv.
Respirația abdominală formează baza respirației, deoarece permite utilizarea
completă a capacității pulmonare, încetinește respirația într-un mod natural și
duce la relaxare.
2.
Respirația toracică
Cu o inspirație, nervurile sunt ridicate, astfel încât pieptul se extinde. Cu o
expirație, nervurile revin la poziția lor inițială. Aerul curge în lobii mijlocii
a plămânilor. Plămânii nu sunt umpluți la fel de mult ca și în respirația
abdominală iar respirația este mai rapidă și superficială.
În situații de stres respirația noastră devine în mod automat o respirație
toracică din cauza nervozității sau tensiunii. Utilizarea inconștientă a
acestei forme mai rapide a respirației creează o stare de tensiune sporită.
Pentru a rupe acest ciclu nefavorabil, respirația abdominală lentă și profundă
este de mare ajutor.
3.Respirația
Claviculară
Cu acest tip de respirație aerul curge în partea de sus a plămânilor. Cu o
inspirație, partea superioară a pieptului și claviculele sunt ridicate și cu o
expirație, ele scad din nou. Respirația este foarte superficială și rapidă.
Acest tip de respirație apare în situații de stres extrem și panică, sau în
cazul în care există o mare dificultate în respirație.
Într-o respirație sănătoasă și naturală, apar toate cele trei variante. Toate
aceste trei tipuri de respirație se unesc într-un val de curgere, care pornește
din partea de jos a plămânilor spre partea de sus a plămânilor cu
inspirație, iar din partea de sus până jos cu expirație. Cu inspirație, prin
expansiunea abdomenului este extins și pieptul. Cu expirație pieptul și
abdomenul revin la poziția lor inițială. Atunci când se practică acest tip de
respirație și se utilizează capacitatea pulmonară completă, în mod natural și
fără nici o forță, este vorba de respirația yoga completă.
"Yoga
în viața cotidiană - Sistemul" are o structură de opt niveluri perfecte,
care ar trebui să fie urmate în mod sistematic, nivel după nivel.
Pratyahara derivă din două cuvinte sanscrite: Prati și Ahara. Prati înseamnă „a îndepărta” sau „a
retrage”, iar Ahara înseamnă „hrană”, sau
orice primit din exterior. Așadar, Pratyahara înseamnă,
literal, „retragerea de la tot ce ne hrănește simțurile”. Aici ne referim la
cele cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul, care sunt
influențate permanent de lumea exterioară.
Cu alte cuvinte încerci să îți blochezi gândirea și
să o controlezi, dezactivezi tot îți leagă mintea de mediul înconjurător, îți
închizi ochii, nu mai auzi ce se petrece în jurul tău, nu mai simți mirosuri,
nu mai simți dacă este rece sau cald. Prin Pratyahara învațăm cum să controlăm
„tentaculele” conștiinței, care sunt cunoscute sub numele de indriyas, în sanscrită.
Pratyahara devine
posibilă numai după Pranayama, după atingerea
ritmului interior, iar cele două, împreună, dau naștere lui Dharana, adică puterii de concentrare. Acest
proces este retrăit și în cursul activităților de zi cu zi, când „ne
scufundăm”, ne „adâncim” într-o activitate anume.
Să recapitulăm: Pranayama este
puntea care face legătura între lumea exterioară și cea interioară, poarta este Pratyahara, care creează posibilitatea apariției
lui Dharana, puterea de concentrare.
Devii acum capabil să îți focalizezi mintea asupra unui
singur lucru. Începi prin a-i da trupului o direcție, ai continuat apoi cu
energia vieții, iar acum îți direcționezi însăși conștiința. Nu îi mai permiți
acesteia să se miște haotic, oriunde dorește. Mintea trebuie focalizată și ea
asupra țelului, care este concentrarea, prin care mintea este fixată asupra
unui singur punct.
Când mintea este fixată asupra unui singur punct,
gândurile dispar. Ele nu pot apărea decât atunci când mintea oscilează de colo
colo, când nu stă o clipă locului.
Țelul nostru este autocunoașterea și toate aceste etape
ne creează drumul spre centrul ființei noastre.
Iată care
sunt cele 8 ramuri menţionate de Patanjali
1. Yama: Moralitatea
Această
ramură descrie ce atitudine, precum și ce comportament trebuie
să aibă practicantul faţă de oameni în comunitate/societate. Este
vorba, bineînțeles, despre comportamentul corect pe care practicantul trebuie
să îl adopte în viaţă.
Ahimsa: nonviolenţa comportamentală, dar și a
gândurilor
Satya: onestitate și adevăr în gânduri, vorbe și fapte
Asteya: furtul, însușirea lucrurilor care nu ne aparțin, dar și mâncatul
în exces ori agonisirea banilor din lăcomie sunt modalități prin care se
încalcă principiul asteya
Brahmacharya: moralitatea sexuală - suprimarea dorințelor sexuale, nu
înfrânarea acestora
Aparigraha: înăbușirea poftelor de orice natură, opusul lăcomiei
2. Niyama: Autodisciplină
Cea de-a
doua ramură face referire la atitudinea pe care yoghinul trebuie să o aibă
faţă de el însuşi.
Saucha: puritatea interioară și exterioară, în gânduri și în fapte, a
corpului și a minții
Samtosa: mulţumirea cu ce ai, nu satisfacția, ci
capacitatea de a te bucura lucruri așa cum sunt
Tapas: austerităţile spirituale precum postul negru, penitențele de
natură fizică sau psihică. Tapas cresc anduranța yoghinului și îl
ajută să își mențină echilibrul mental în orice situație
Svadhyaya: introspecţia, starea de conștientizare permanentă
Isvara pranidhana: acceptarea Divinității și dedicarea întregii existențe acesteia
3. Asanele: Posturile fizice adoptate
Cea de-a
treia ramură a practicii yoga o constituie asanele, adică posturile fizice
adoptate. Pentru adepţii yoga, trupul este templul spiritului, aşa că are un
rol important în dezvoltarea spirituală, fiind o proiecţie a
acestuia. Prin asane reuşim să ne disciplinăm, dar şi să ne concentrăm şi
să mărim gradul de conştientizare, paşi esenţiali în procesul de meditaţie.
4. Pranayama: Respiraţie
Prin
controlarea respiraţiei se pot controla energiile, fluctuațiile
minții. Tehnicile de respiraţie te ajută să sincronizezi gândurile cu
emoţiile, adică mintea cu spiritul. Potrivit tratatului Yoga Sutra, pranayama
este cea mai eficientă metodă de purificare, fiind folosită atât ca atare, ca
tehnică de sine stătătoare, cât şi combinată cu asanele.
5. Pratyahara: Retragerea simţurilor
Provenind
din sanscrită, pratyahara se traduce prin retragere şi presupune
interiorizarea atentiei conştiinţei prin retragerea atentiei de la
cele 5 simţuri (văzul, auzul, mirosul, gustul și simțul tactil).
Detaşându-ne în mod controlat de tot ce ţine de lumea exterioară, vom reuşi să
ne concentrăm asupra ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Pratyahara nu
permite simţurilor fizice să ne controleze. Pratyahara va crea
contextul perfect pentru dharana, adică pentru concentrarea mentală
neclintită. Dacă asanele ne temperează corpul, pranayama ne ajută să controlăm
energiile, fluctuaţiile minţii, prin pratyahara suspendăm atenția.
6. Dharana: Concentrarea intermitenta
Pratyahara
va crea contextul perfect pentru dharana, adică pentru concentrarea mentală
intermitenta. Dacă asanele ne temperează corpul, pranayama ne ajută să
controlăm energiile, iar prin pratyahara blocăm simţurile, dharana ne ajută să
ne concentrăm asupra unui singur lucru, fără a fi distraşi de vreun gând sau
factor din exterior.
7. Dhyana: Concentrarea permanenta
Dhyana sau
contemplarea (meditatia), cea de-a şaptea ramură a practicii yoga, reprezintă
concentrarea permanenta. Chiar dacă dhyana pare similară cu dharana, există o
linie fină care le desparte pe cele două. În timp ce dharana presupune
concentrarea asupra unui singur lucru, fără a fi distraşi, dhyana presupune
meditaţia profundă, cu intenţia de a afla adevărul. Această ramură ne ajută să
experimentăm un val de conştiinţă divină.
8. Samadhi: Descoperirea divinităţii
În
traducere, samadhi înseamnă "a aduce împreună". Aceasta este stadiul
final în yoga şi presupune comuniunea cu divinitatea. În această etapă,
simţurile sunt complet adormite, în timp ce mintea este mai alertă ca
niciodată. Patanjali descrie acest ultim stadiu ca fiind cel care ne duce
într-o stare de extaz, conectându-ne cu întreg Universul.
Aceste 8
ramuri ale practicii yoga trebuie aprofundate treptat, în ordinea în care sunt
prezentate. Asanele şi prayanama ne pregătesc pentru dharana, iar aceasta din
urmă aduce cu sine dhyana şi, în timp, samadhi.