Motto propriu, insusit si asumat: afara ploua, dar nu si in sufletul meu!
Suntem tributari propriilor emotii adanc inradacinate in trecutul nostru.O senzatie, da un raspuns automat adiacent perceptiei, care descrie o stare interioara, care cu greu o mai poti redresa.Practic este prins intre niste mreje ale trecutului, care te conditioneaza intr-un ciclu suspendat pe aceeasi melodie a melancoliei, tristetii si neputintei.
Ce e de facut?
Rescriem aceste trairi din trecut, prin bucurie, iertare, compasiune fata de memoria karmica, care ne asupreste, pana cand reusim sa ne eliberam din stransoarea trecutului si viitorului.
Pentru mine, fiecare zi e altfel, atunci cand ploua, poate fi cea mai interesanta zi, ne retragem in interior, in cele mai ascunse unghere ale constiintei si intr-o stare de pace si seninatate, asteptam acea lumina care sa vina si sa ne inveseleasca spiritul, prezentul si sa reusim cumva sa ne contopim cu ploaia si prezentul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu