Motto propriu, insusit si asumat: o poezie compusa cu tot sufletul, nu poate fi decat una reusita!
Eu va veghez din umbra,
Ma-nchin in fata voastra,
Ma aplec cu tot respectul,
Pe care simt ca-l port,
O mie de cuvinte,
Nu acopera splendoarea,
Si bucuria care,
Ma apuca cand va vad.
Eu simt ca timpul trece,
Parul va tot albeste,
Fata plina de riduri,
Chipul brazdat de timp,
Ne insenineaza ziua,
Ne imbujoreaza chipul,
Sunteti parintii nostri,
Si va iubim pe veci.
Parintii sunt singurele persoane din lume care te ajuta neconditionat si in care poti avea cea mai mare incredere.Simt ca ei sunt parintii mei biologici si chiar daca nu ar fi asa, tot asa i-as considera.Parintii sunt cei care stau tot timpul langa tine, care se bucura si plang impreuna cu tine, care te educa si care iti doresc tot binele din lume.Pacat ca ii apreciem, atunci cand imbatranesc, atunci cand incep sa aiba probleme de sanatate, dar chiar si in aceste conditii, pot spune ca sunt un om fericit, fiindca ei inca traiesc si apreciez acest clipe, care nu se vor mai reintoarce niciodata la un moment dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu