POEZIE - TANTARUL CAMUFLAT

Motto propriu, insusit si asumat: un roman poate fi intotdeauna sintetizat intr-o poezie cu iz ironic!

Afară-i cald și recunosc că mă sufoc
Deschid un geam să intre oxigen
Dar eu nu simt nimic...
Intră un aer poluat de asfaltul încins
Cu-n țănțar afurisit ce trece pe ascuns
Cu-n scop murdar...

 Mă-ntind în pat ș-aștept s-adorm

Și ce să vezi...
Țănțarul meu mă-nțeapă imediat.
Eu sar din pat și-ncremenesc,
Un gănd mă-nebunește neîncetat
Oi fi eu primul înțepat?
Să fiu eu infestat
De un ac micuț  și ascuțit
Pătat de sănge cald.
Și oare, ce-am să fac acum?

Al naibii țănțar camuflat

Face transplant de sănge infestat
De la femeie la bărbat,
Mie mi se pare, contact neprotejat!