Doi meteori plutesc lin pe cerul înstelat
mustaţi
de lăvi s-aprind, suspină înduioşat
că-şi
frăng aripi-n zborul luminat
către
destin curat.
Doi meteori, două scântei
ei nu erup, doi ochi-lucitori ca nişte artificii
se sting pănă ating uşor pămăntul,
ş-apoi devin umbră, dispărănd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu