oamenii sunt păsări călătoare,
satele sunt muzee.
Străbunica se trezi la ceas de seară
oploșind un ochi de geam luminat
de clipoceala palidă a unui opaiț.
Focul e-nvelit pe vatră,
opaițele-au murit.
Tăcerea rurală e înfiorătoare.
În cocioabele depersonalizate
amintirile sunt pietre funerare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu