Nu sunt apa,
nici valul ce trece.
Sunt tăcerea din mijlocul curgerii,
unde totul se mișcă
dar nimic nu se schimbă.
Sunt oglinda apei —
și-n adâncul meu
Universul își vede chipul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-... -
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu