Nu sunt apa,
nici valul ce trece.
Sunt tăcerea din mijlocul curgerii,
unde totul se mișcă
dar nimic nu se schimbă.
Sunt oglinda apei —
și-n adâncul meu
Universul își vede chipul.
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
Am lepădat și nume, și chip, și drum, Și toate măștile s-au stins încet, Rămân doar eu, tăcut, în niciun fel, Privind un cerc ce nu răspund...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu