Motto propriu, insusit si asumat: in lipsa de idei, apelam la subterfugii de moment din amintiri!
Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma gandesc la persoana mea, vad un sir de evenimente complexe, complicate care in final m-au facut echilibrat, ponderat si perceptiv.
Un amalgam de trasaturi ideale intr-un spatiu definit ca putin prielnic, felului meu de a fi.
Reversul medaliei consta in efortul de a trece peste niste bariere naturale, care m-au intors mereu din drum si m-au abatut de la tinta finala.
Timpul trece iremediabil, indiferent daca ne place sau nu, in definitiv, doar noua ne pasa ce iese in final.
Niciodata nu e prea tarziu sa visezi, sa planifici sa realizezi, fiindca lumea mea este rodul muncii din trecut care se reflecta in prezent cu extensii in viitorul apropiat.
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
18 aprilie, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEZIE LABIRINTUL - VARIANTA CONTEMPORANA Cetavich & AI
Ne naștem cu o ușă în față. Nimeni nu ne spune că nu duce nicăieri. O împingem, intrăm, și începem să căutăm ceva. Unii caută bani, alții i...
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-...
-
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu