POEZIA - Universul o poezie

Am deschis ochii spre lume și-am vrut s-o înțeleg,
Dar atomul s-a spart în lumină, iar lumina n-are cheie,
Electronii dansează prin golul în care mă-nțeleg,
Și tot ce numesc „real” se preface-n poezie.

Știința îmi spune povestea materiei încet,
Cu numere, cu formule, cu stele și galaxii,
Dar dincolo de toate rămâne un secret,
Iar adevărul tace în spatele fiecărei teorii.

Poate că lumea nu-i piatră, nici timp, nici infinit,
Ci o clipă de energie ce visează că există,
Poate universul însuși e un poem nesfârșit,
Iar noi suntem doar versuri într-o carte nevăzută și tristă.

Și Sisif împinge piatra, știind că va cădea,
Dar poate, pentru-o clipă, zâmbește către cer:
Că nu trebuie să știe ce este lumea sa,
Ci doar să fie viu în mister.

POEZIE - GOL

 Am lepădat și nume, și chip, și drum,

Și toate măștile s-au stins încet,
Rămân doar eu, tăcut, în niciun fel,
Privind un cerc ce nu răspunde-n gând.

Nu mai aștept nici marele răspuns,
Nici o lumină dincolo de zare,
Sunt între „a fi” și veșnicul apus,
Un strop timid pierdut în marele abis.

ILUZIA LONGEVITATII

 Poate ca suplimentele si noile descoperiri in medicina 3.0 vor ajuta oamenii sa ajunga la 100 de ani fara boli cronice, dar dupa aceasta varsta, corpul uman are o limita biologica si inima, arterele sau neuronii te pot trada, pot sa aiba o decompresie accelerata si sa conduca la un sfarsit neasteptat.

Ca sa facem o paralela in acest sens, putem compara poezia lui Oliver Wendell Holmes - The Deacon's Masterpiece

Ai auzit de acea trasura minunata 

Facuta intr-un mod cum alta nu-i

A mers exact un veac su deodata

N-a mai ramas din ea un cui.

............................................

Cum s-a facut farama, toat-odata

Si-n drumul larg s-a risipit pe loc

Ca un balon de spuma facand poc!