Motto propriu, insusit si asumat: armata o obligatie cetateneasca, cu substrat colectivist!
Dupa ce am implinit 18 ani si am facut recrutarea la comisariat, am auzit tot felul de povesti despre armata, astfel nu mi-am dorit sa o fac deloc.Si am fugit de ea, pana pe la 27 de ani, cand am fost nevoit sa o satisfac.Pana in 35 de ani, comisariatul te vana ca pe un iepure in bataia pustii, numai sa te prinda si sa te faca sa participi intr-o aventura a vietii tale care sa te faca barbat.
Spre norocul meu, am facut doar 6 luni, intr-o perioada cand structurile militare erau mai relaxate si aveau si ele obligatii fata de recruti.
Pana la urma, daca trag linia, am avut 6 luni de viata intr-o cazarma ideala, mi-am facut camarazi de lupta si am trasat noi planuri pentru viitor.Am invatat sa trag cu PM, sa arunc grenada, sa bubui trotilul, lucruri care de altfel nu ai parte in civilie.
Acest lucru se intimpla in anul 2001, dar in anul 2006 armata numai era obligatorie.Mereu stau si ma gandesc, daca sa ma bucur ca am facut armata sau nu!
Este evident ca din orice punct de vedere as privi lucrurile, e un lucru pozitiv ca am facut armata, de la un CV cu stagiul de armata satisfacut, pana la prieteni pe viata de armata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu