Motto propriu, insusit si asumat: o poezie cu inceput, dar refacuta si cu sfarsit!
Ma pierd prin mii de stele,
Asa mi-a fost mereu predestinat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii doar in joaca,
Doar cu privirea le-au cautat.
Ma pierd prin mii de semne,
Un alfabet secret am cautat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii toata viata,
O limba stiu si atat au invatat.
Ma pierd prin propriul gand,
Totul e in ceata, intunecat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii au lumina,
Si profunzime la meditat.
Ma pierd prin viitor,
Sa caut o iesire,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii mereu gasesc,
Intrarea la iesire.
Ma pierd prin mii de oameni,
Sa caut o iubire, am tot sperat,
Ce-mi pasa mie,
Ca altii au noroc,
Sa o gaseasca in propriul sat.
Si anii tot trec laolalta,
Privirea ta ma apasa greu,
Nici macar praful din stele,
Nu te mai mai pacaleste,
Sa imi zambesti din nou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-... -
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu