PROZA - SINGUR PE LUME

Motto propriu, insusit si asumat: lumea in care traim, are un parfum cu extensii suprarealiste!

"Ajungi intr-un moment in viata, cand depistezi adevarul absolut, care spune, ca viata este singulara si ca aparenta si ca interfata fata de ce constientizam.
Esti singur in fata problemelor de zi cu zi si aparent gasesti rezolvare atunci cand te oglindesti in cei cu care interactionezi!
Fiecare om este singular, are o personalitate unica, o amprenta unica, are o grupa sanguina, are rude si toate adunate, fac o perspectiva unica cu care nimeni nu s-a mai confruntat anterior.
Desi nu vrem tristul adevar, suntem niste primate evoluate, al carui unic scop este acelasi de atatea milenii si anume supravetuirea, dupa niste reguli mai mult sau mai putin corecte.
Atunci cand pasesti in maturitate, nu ai repere corecte dupa care sa te inspiri si atunci ramai tu singur cu tine, sa-ti asumi responsabilitatea pentru viata ta si sa te impaci cu greselile tale.Sa fii multumit cu ce ti-a dat natura si sa continui sa fii perseverent in serendipitate."

Poate ca inceputul meu de proza, este trist, dar are un sambure de adevar, fiindca fiecare persoana in conditii vitregi isi infrunta propriile temeri, limitari fata de perspectiva fata de care se raporteaza, ca si sistem de evaluare a constiintei!