Pictez cuvinte pe ferestre albe
le asortez cu panglici şi miresme,
par un poem poscris de sentimente
ce alimentează răuri pe continente.
Te ascunzi timidă prin coroana boreală
privirea ta senină imita un curcubeu,
rasufli uşurată de pe lună
cănd fulgul ce-l iubeşti se naşte Prometeu.
Cănd timpul trece lacrimi se adună,
pe roua de amintiri ce o scufunzi
prin răurile cu lună plină, vin spre lumina
mustăţi de lăvi cu nări de primăveri.
mustăţi de lăvi cu nări de primăveri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu