Timpul este un reper perimat al constiintei colective.Oriunde am privi, adunam imagini, care se transforma in griji si intr-un final ne amagim intr-un cerc vicios: trecutul aduce vina, viitorul aduce ingrijorare, prezentul aduce dorinta ca puseu de speranta pentru o imagine mai mult decat incerta a destinului.
Trecut-prezent-viitor sunt intrari-iesiri automatizate ale calatoriei numita viata.
Statiile in care ne odihnim, sunt trepte ale evolutiei spirituale, iar oamenii cu care ne intersectam, sunt doar o proiectie a unui alter ego, o umbra a fricilor, temerilor care ne domina subconstientul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu