Mai nou ne traim visele intr-o dualitate recurenta.
Visele mici au emotii mici, pentru visele mari, platesti un pret mare la sfarsit.
Si atunci ce alegem? Sa ne bucuram doar de vise mici, practic traim intr-o stare neutra in care nu riscam, nu castigam, iar pierderea este sub control.
Nu visezi, nu simti ca traiesti.
Nu visezi, nu ai sperante, esti ca si mort.
Si atunci ce facem?
Nu suntem tibetani sa traim intr-o armonie a spiritului, suntem europeni, suntem ignoranti si traim clipa printr-un vis despre iubire, despre infinitul abstract al sublimului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-... -
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu