Sa ne imaginam o streasina incarcata cu ciucuri de gheata.Apoi sa ne imaginam creierul incarcat cu prea multe informatii...nu suna prea bine.
Uneori timpul se opreste si atunci incepe relaxarea adevarata.Indiferent ca se numeste meditatie, beatitudine, e un tipar de atins in starea de constientizare a sinelui.
Uneori ma indrept spre mii de iesiri, doar pentru a simti reflexia propriilor sentimente, ce se nasc odata la o mie de ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu