Ninge şi
mă topesc odată cu fulgii de nea.
Totul
pare nefiresc de comun
cănd sufletul
meu plin de cicatrici,
de
păcate ale tinereţii zburdalnice
freamătă-n
negura timpurilor reci.
Am murit
sau sufletu mi-e pustiu?
Chipul
meu diform este oglinda
acţiunilor
mele stinghere
amputate
într-o lume plină de egoism,
care mi-au cimentat masca
de carton.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu