Motto propriu, insusit si asumat: timpul deformeaza reperele care ne ghideaza viata!
Stau si ma gandesc, ce ramane dupa etapele vietii prin care trecem, cand provocarile, visele, sperantele dispar din interiorul nostru.Adica ce mai ramane dupa?
Ajungem la o limita, in care totul pare arhicunoscut si viitorul pare o particica fara valoare in spectrul nostru de valori.
Imi dau seama, ca timpul deformeaza reperele care ne ghideaza viata si acesta lucru ma face sa zambesc si sa merg inainte in calatoria vietii denumita in continuare serendipitate...
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
23 septembrie, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEZIE LABIRINTUL - VARIANTA CONTEMPORANA Cetavich & AI
Ne naștem cu o ușă în față. Nimeni nu ne spune că nu duce nicăieri. O împingem, intrăm, și începem să căutăm ceva. Unii caută bani, alții i...
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-...
-
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu