Puternic sufla vîntul dinspre est!Apusurile erau ca
săngele şi parca înroşeau livezile, făcăndu-le sa pară nişte artificii de
revelion.Curînd scăpată și soarele după cele mai de pe
urmă trepte ale decăderii umane!Fiecare labirint al minţii umane e un apus şi
un răsărit deopotriva anonim.Literele par să se scaldă intr-un ocean de raze cu lumină dinspre apus!
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEZIE LABIRINTUL - VARIANTA CONTEMPORANA Cetavich & AI
Ne naștem cu o ușă în față. Nimeni nu ne spune că nu duce nicăieri. O împingem, intrăm, și începem să căutăm ceva. Unii caută bani, alții i...
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-...
-
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu