Dupa 100 de ani, traim la granita intre ingrijorare si speranta si cred cu tarie ca o sa apara repere statornice si drepte pentru eliberarea neamului romanesc dintr-un comunism gerontocrat!
Iata ca am ajuns la 100 de ani by Romania Noua ( cum ne-ar fi placut sa fie), fara rege, fara o clasa politica imanenta, urmand o serendipitate a propriilor interese si placeri.
Daca aplicam teoria ferestrelor sparte societatii romanesti, depistam lacune de educatie, cultura si bun simt, in exprimarea propriilor trairi si valori alaturi de semenii nostri.
Daca primarii marilor orase ar putea aplica exemplul Astanei, capitala Kazahstanului, Romania peste 100 de ani, ar fi leaganul omenirii, gradina Maicii Domnului, asa cum a fost de la inceputuri, predestinata sa ocroteasca planeta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu