Motto propriu, insusit si asumat: visele neslefuite, tot vise raman intr-un final!
Nici un om nu poate trai fara vise.Indiferent cat de real este visul, el ne poarta intr-o calatorie a imaginatiei, a bucuriei, a tristetii, pana cand visul prinde un contur care sa ne satisfaca egoul.
Timpul a trecut si peste mine, ma simt un diamant rustic, o forma nefinisata a viselor mele despre viata, mandrie, bucuria de a reusi sa fac ceva care sa aiba insemnatate.
Intr-un final, ma bucur ce am devenit, un diamant rustic, autentic, original, putin naiv, putin inocent, dar cu atata concentrare de adevar, incat partea urbana nu a reusit sa ma amprenteze.
Azi mazgalesc zambete dulci, pe un blog care a prins radacini, care are identitate si contur, un vis neslefuit al lectiilor pe care le tot invat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu