Astăzi, am ales o rută diferită, fără vreun motiv rațional. Doar am simțit că trebuie să merg pe acolo. La un colț de stradă, o bătrânică m-a privit cu o blândețe greu de descris și m-a rugat să o ajut să traverseze.
Am întins mâna fără ezitare, dar în mine s-a declanșat o liniște profundă. Nu era o simplă faptă bună — era un mesaj. Universul m-a ghidat exact în acel loc, în acel minut, pentru a fi un canal al grijii, al prezenței și al iubirii.
Am simțit că ea a fost trimisă și pentru mine. Să-mi reamintească cine sunt. Că nu sunt nici graba, nici rutina, nici gândurile — ci sufletul care recunoaște semnele și răspunde fără teamă.
Astăzi, lumea nevăzută mi-a zâmbit printr-o ființă fragilă. Iar eu am ales să fiu prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu