TUMMO IN VARIANTA EUROPEANA

Nevoia te invata sa accepti lucrurile asa cum sunt, cand te astepti mai putin!

Azi este foarte frig in camera mea...undeva pe la 18 grade.Eu care sunt un friguros convins, nu credeam sa experimentez o temperatura mai putin de 20 de grade, fiindca nu credeam ca rezist...si totusi rezist!
De 5 zile, fac experimente pe corpul meu, pe constiinta mea...pe fobiile mele.E clar ca am si alte optiuni, dar incerc sa adopt o atitudine de om invingator impotriva fricilor mele interioare.
Am citit tehnica tibetanilor de aprindere a focului interior (tummo), dar noua europenilor ni se potriveste mai bine, atitudinea si curiozitatea impotriva lucrurilor pe care nu le putem controla.
Cu perseverenta si conseventa, cred ca putem reusi prin antrenamente sa ne intrecem cele mai optimiste asteptari.
Ideea principala e simpla, atunci cand priveste lucrurile cu curiozitate si seninatate, o sa constati ca frigul e o optiune intre alte lucruri frumoase pe care le poti experimenta in liniste.Cum ar fi sa constientizezi ca este foarte frig in camera, sa te uzi pe maini cu apa rece pana la coate si sa incerci prin meditatie sa-ti usuci mainile si sa constati ca de fapt e chiar cald in camera...
Cred ca prin antrenament, celulele se pot remodela, dar orice lectie importanta, are un pret, timpul tau liber...care nu se poate masura in bani!

OMUL OMONIM = CETAVICH

Venim si plecam anonimi, venim si plecam din/in eterul depersonalizat!

Nimeni nu stie, de unde venim, unde plecam si cu ce scop ajungem in acest loc denumit Pamant.
Nimeni nu stie cat de mare e Universul sau daca el exista doar in constiinta colectiva a semenilor.
Suntem amprentati de constiinta colectiva prin repere, valori, sensuri, doar pentru a putea sa ne descurcam in labirintul propriilor ganduri/vise/iluzii.
Nu ne putem separa de constiinta colectiva, fiindca noi facem parte din arborele genealogic al celui care ne gazduieste (Pamantul+Soarele).
Eu sunt omul omonim Cetavich.Toti suntem oameni omonimi amprentati de Pamant, de Soare si poate de Luna.Tu cine crezi ca esti?

EFERVERESCENTA IN CLIPOCEALA MONADA A SERENDIPITATII

Venim si plecam la fel, anonimi, de pe acest tinut uitat de timp!

Fiecare alter ego este o clepsidra a propriei oglinzi.Ne exprimam emotiile prin propriile defecte, ca niste elevi cursanti.Ne invatam in fiecare zi lectia si in urmatoarele zile gresim aceeasi lectie.

Venim si plecam de pe acest pamant la infinit, doar pentru a invata lectia iubirii in contrast cu lectia suferintei.Suntem petale a propriilor pacate, ne alegem petala in functie de curcubeu, fara sa stim ca de fapt o singura culoare ne duce mai aproape de lumina!

ADAGIO OF ELENA KAPUSTINA

Daca picturile ar fi compozitii muzicale, cu siguranta picturile ei ar opri timpul.Fiecare vibratie a culorilor, renasc vise spre universul dorit, aduc un strop de nostalgie peste portile eternitatii.

 

 

Atunci cand inocenta nu adie in boarea monotona a timpului sedus de repere efemere, cu siguranta ca picturile ei sunt unicele fresce ale impresionismului ancorate in modernism.

POVESTI DESPRE OAMENI MARI

Cand copii devin barbati, baloanele de sapun devin stropi de roua vulcanica!

Toti am fost copii la un moment dat si jocurile ne-au ocupat cam tot timpul.Dar, stii acele jocuri inocente, sincere, captivante, care aduceau un strop de bucurie in suflet si nu numai!
Dar timpul trece, copii devin oameni mari, maturi, vaccinati, care se joaca in continuare, dar cu altfel de jucarii, cu alte nuante, texte, mimica...totul devine un cosmar.
Fetele oamenilor devin masti ale egoismului, mandriei, frustarii, jucariile sunt pe masura viselor, o masina mai scumpa, o sotie cu silicoane, doua amante, trei copii din flori, iar evolutia vizeaza toate reperele posibile, de la un trup scupltat, un timbru vocal educat, la carisma, totul este invatat la cursurile de dezvoltare personala sau din experienta vietii de la periferia orasului.
Dar eu...eu nu sunt asa, e adevarat ca am uitat de simpaticele baloane de sapun, acum sunt jucator care joaca la ultimul nivel, cel in care stropii de roua vulcanica te aduc, cat mai aproape de marginile dusmanoase ale eterului depersonalizat!

ADEVARUL DESPRE CUM SA FII FERICIT SUB LUPA SINCERITATII

Deunazi imi promisesem sa descopar invataturile universale esentiale pentru o viata armonioasa, pana sa ajung la 50 de ani.Nu vreau sa ajung la 80 de ani si sa aflu ceva, ce puteam afla de mult timp.
Sa fiu sincer, adevarul doare, adevarul e inconstant atunci cand esti tanar, are alta valoare, alte repere.
Tibetanii spun ca europenii sunt ignoranti si au dreptate.
Cele mai frumoase povesti, in care eroii principali au trait fericiti pana la adanci batraneti, ne destainuie o realitate departe de ce traim noi.Partea materiala e aproape inexistenta, iar eroii pricipali sunt altruisti, daruind, fara sa aiba asteptari de la cei din jurul lor.
Ca sa fii fericit, nu ai nevoie de multi bani, nu ai nevoie de o gena buna, nu ai nevoie de repere, trebuie doar sa fii tu si darnicia ta catre cei din jurul tau, catre univers...sa fie sincera, fara asteptari!
Adevarul e ca universul compenseaza energia celor drepti si curajosi in fata imprevizibilului.
Fiecare dintre noi, primim de la viata ce daruim, in aceeasi masura in care lucrurile pot fi cuantificabile la un anumit ordin de masura!

PICTORIMA

E atata parfum si poezie in ceața cenușie a diminetii urbane, încăt  boarea amiezii își mută candoarea spre verzile cîmpii rurale.In fiecare zi evadez în acel loc, crîmpeie de clișee amorfe imi tresar în minte, se aprind, se sting ca niște lumînărele bătute de vînturi.Acel loc magic, e singurul care-mi motiveaza neuronii să mute munții către sublima poartă albastră a nemuririi.

RATELE SI VANATORII

Sunt doua feluri de vanatori: unii care raman cu trofeele si altii care raman doar cu povesti.
De ce isi doresc oamenii mari sa devina vanatori?
Ei sunt practic niste copii mai mari care se joaca, fac asta fiindca ori au prea mult timp liber  sau deoarece nu primesc acasa atentia cuvenita.

CUM PACALIM TIMPUL?

Putem pacali timpul?Putem incerca, macar...
Sa ne imaginam ca intram intr-un anticariat.Intram practic in alt timp, alte senzatii, foarte diferite de dinamica cotidiana.Timpul se opreste intr-un anumit an si evadam intr-o lume putin cunoscuta noua.
E foarte important atunci cand intri in anticariat, ce emotie te insoteste.
Atunci cand nu ai asteptari, dar esti insotit de sentimente pozitive, poti pacali timpul, te poti pacali pe tine, ca viata este o iluzie a propriilor asteptari!

LECTII DE VIATA

Mai devreme sau mai tarziu, iti inveti lectia si mergi mai departe la lectia viitoare.
Adevarul arata cam asa:
1) Ti se vor da lectii in fiecare zi, care nu se termina niciodata.
2) Fiecare greseala din viata noastra, e doar o lectie.
3) Greseala se repeta, pana cand lectia este invatata.
La orice varsta gresesti si e normal sa gresesti, fiindca altfel totul ar parea plictisitor.
E frumos sa inveti din greseli si sa le accepti ca facand parte din evolutia ta.

CLIPOCEALA STELELOR

Atunci cand m-am nascut eu, stelele au clipocit in propria lumina!

Clipoceala stelelor, este un laitmotiv al infinitului...
Ma sustrag de la griji, ca sa pot pune pe hartie, ganduri sincere despre semne, despre talismane, despre orice mai putin despre intuneric.
Niciodata nu as putea sa fiu ghidat de invataturi, de experienta altora, eu sunt nascut din clipoceala stelelor si sunt singurul care are ca prim semn, harta inceputului universului!