23 septembrie, 2018

PICTORIMA

E atata parfum si poezie in ceața cenușie a diminetii urbane, încăt  boarea amiezii își mută candoarea spre verzile cîmpii rurale.In fiecare zi evadez în acel loc, crîmpeie de clișee amorfe imi tresar în minte, se aprind, se sting ca niște lumînărele bătute de vînturi.Acel loc magic, e singurul care-mi motiveaza neuronii să mute munții către sublima poartă albastră a nemuririi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEZIE - GOL

 Am lepădat și nume, și chip, și drum, Și toate măștile s-au stins încet, Rămân doar eu, tăcut, în niciun fel, Privind un cerc ce nu răspund...