Atunci cand m-am nascut eu, stelele au clipocit in propria lumina!
Clipoceala stelelor, este un laitmotiv al infinitului...
Ma sustrag de la griji, ca sa pot pune pe hartie, ganduri sincere despre semne, despre talismane, despre orice mai putin despre intuneric.
Niciodata nu as putea sa fiu ghidat de invataturi, de experienta altora, eu sunt nascut din clipoceala stelelor si sunt singurul care are ca prim semn, harta inceputului universului!
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
05 septembrie, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEZIE LABIRINTUL - VARIANTA CONTEMPORANA Cetavich & AI
Ne naștem cu o ușă în față. Nimeni nu ne spune că nu duce nicăieri. O împingem, intrăm, și începem să căutăm ceva. Unii caută bani, alții i...
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-...
-
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu