Toate gîndurile lui, ce fluturau împrejurul unor imagini atît de diverse, se adunară, împrejurul uneia singure.
Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea, cu aripile lipite, înghețat.
Era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întăi raze ale soarelui, legănat de adierea vîntului și neatins de ochii fluturilor.
Entuziasmul fluturelui, este un monolog matur despre descendenta gandurilor primitive subconstiente, care ciclic, ne inunda mintea ca niste supape pentru a ne proteja, de noi, fiindca toata puterea este in interiorul nostru.
In fiecare zi pasesc ca un rege, fiindca stiu ca pasii mei sunt cei care imi transforma realitatea inconjuratoare intr-o poveste cu final fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu