Motto propriu, insusit si asumat: varsta e doar o inlantuire de cifre, nimic mai mult, dar cu fiecare an, simt ca mai da cate un rateu, organismul meu purtat prin timp!
Simplul fapt ca ma apropii de venerabila varsta de 40 de ani, e o certitudine si nu e un lucru care sa ma bucure prea mult.Deja am trecut de prima jumatate a vietii mele, nu stiu cand a trecut, cand trag linia, nu sunt foarte multe lucruri de spus, dar incerc sa inchei optimism o pagina de carte care a mai trecut pe langa mine.
Viata merge inainte, cu bune cu rele si incercam sa indreptam pe ultima suta de metri, ce mai poate fi reparat.Ca sa o parafrazez pe Teo, care spunea, ca doar moartea nu se mai poate repara, e partial adevarat, unele lucruri se fac la timpul lor, iar altele se incearca sa se indrepte.
Mereu am fost o persoana realista si nu pot schimba acest lucru, dar asta nu inseamna, ca nu pot vedea partea plina a paharului, nu vad speranta sau fericirea de a termina un lucru bine facut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu