Motto propriu, insusit si asumat: a compune o poezie, e ca si cum ti-ai indeplini o dorinta din subconstient!
Tot calatorind prin lume,
Ma prind si eu cum e viata,
Inceputul e zburdalnic,
Si sfarsitul este jalnic.
Dupa ani de existenta,
Eu apar ca o lumina,
Si ma sting ca un ecou,
Nu sunt zeu, dar arat bine.
Si tot trag linie dupa linie,
Sa subliniez un rol,
Nu e prost cel care crede,
E istet cel care cere.
Si dupa ani vine o vreme,
Cand cultura se impune,
Nimeni nu se impotriveste,
Cand abstractul e absolut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
AZI - DOAR GALBEN
Azi platesc tribut soarelui, primaverii si iubirilor apuse. Azi este despre galben, despre viata aprinsa de dor si magie intr-un cuib rusti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu