Motto propriu, insusit si asumat: a compune o poezie, e ca si cum ti-ai indeplini o dorinta din subconstient!
Tot calatorind prin lume,
Ma prind si eu cum e viata,
Inceputul e zburdalnic,
Si sfarsitul este jalnic.
Dupa ani de existenta,
Eu apar ca o lumina,
Si ma sting ca un ecou,
Nu sunt zeu, dar arat bine.
Si tot trag linie dupa linie,
Sa subliniez un rol,
Nu e prost cel care crede,
E istet cel care cere.
Si dupa ani vine o vreme,
Cand cultura se impune,
Nimeni nu se impotriveste,
Cand abstractul e absolut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-... -
Motto propriu, insusit si asumat : toti suntem creativi, dar in forme diferite. Cele cinci niveluri ale creativitatii sunt: 1) creativita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu