Motto propriu, insusit si asumat: albastru e culoarea ce ma inspira...si nu numai!
Albastrul e infinitul,
Si valurile marii,
Si cerul de deasupra,
Cu stele ce sclipesc.
Dorinte puse in graba,
O vraja imi inspira,
Ce invaluie o culoare,
Formata in abis.
Albastru e cristalinul,
Vederea mea de o viata,
Oglinda unui suflet,
Ce lumineaza in vis.
Varsta e doar un numar,
Culoarea o aparenta,
Nimic nu e ce pare,
In micul paradis.
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
29 octombrie, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
EXPERIMENTUL - DEPERSONALIZAREA EGOULUI
Încearcă, pentru o zi, să nu mai spui „eu”, ci să privești omul care ești ca pe un personaj pe care îl observi din afară. Privește-i gândur...
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-...
-
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu