Motto propriu, insusit si asumat: evolutia un act de reinventare a identitatii asumate!
Toti ne dorim la un moment dat, sa ne intrecem limitele, sa ne depasim conditia, sa ajungem in punctul in care simtim ca putem face orice.
Dar mai toti dintre noi, ajungem la un punct mort, de unde avem senzatia ca numai putem evolua, ca nimic nu ne mai poate motiva sa trecem peste nivele de imprimare extinsa a constiintei!
Sa fie oare familia, motivatia intriseca a stimulilor care extind aria noastra de perceptie asupra solutiilor complexe la problemele vietii?
Sa fie oare iubirea? Sau fiecare dintre noi avem un resort care il putem intinde la infinit dupa bunul plac, cu conditia sa gasim mereu solutii pentru utilizarea lui la puterea maxima!
„Stiu ca nu stiu, dar nici tu nu stii si amandoi calatorim prin viata prin acelasi viitor iluzoriu!''
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEZIE LABIRINTUL - VARIANTA CONTEMPORANA Cetavich & AI
Ne naștem cu o ușă în față. Nimeni nu ne spune că nu duce nicăieri. O împingem, intrăm, și începem să căutăm ceva. Unii caută bani, alții i...
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-...
-
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu