Toamna intarzie sa apara.Vara nu se vrea lasata la vatra.Fiecare anotimp dintr-un an are propria personalitate, isi lasa semnele pe grâne, pe chipul nostru, pe evenimentele noastre.
Zambet de pitulice e un indemn la deschidere spre nou, spre tot ce e necunoscut.Putem evada in viitor, in trecut, oriunde dorim, atat timp cat privitorii nu au loc pe scena noastra.
Azi sunt nostalgic, e ultima zi de vara tarzie, covorul tern isi imprastie culorile ruginii pe tot albastrul cerului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-... -
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu