Încearcă, pentru o zi, să nu mai spui „eu”, ci să privești omul care ești ca pe un personaj pe care îl observi din afară.
Privește-i gândurile, fricile, dorințele, orgoliile și amintirile fără să le mai numești „ale mele”, ci doar lucruri care apar și trec.Scoate pentru câteva clipe din definiția ta numele, profesia, banii, casa, relațiile, trecutul și chiar imaginea pe care o ai despre tine.
Vei descoperi poate că ego-ul nu este cine ești, ci povestea pe care ai construit-o despre cine crezi că ești.
Iar în spațiul dintre „eu” și ceea ce observi poate apărea o libertate neașteptată: aceea de a exista fără să fii obligat să te definești permanent.
Poate că adevăratul experiment nu este să afli cine ești fără ego, ci să vezi dacă poți rămâne liniștit atunci când nu mai ai nevoie să răspunzi la întrebarea „Cine sunt eu?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu