CE ESTE FERICIREA?

Motto propriu, insusit si asumat: fericirea este vazuta ca un prag ce trebuie depasit si atins!

Pentru fiecare dintre noi, fericirea inseamna altceva.Sa faci ce iti place in prezent, este mai mult decat suficient pentru a fi fericit.
Sunt putin batran, dar vorbele mele au valoare, atunci cand stabilesc repere care te ghideaza spre fericire.
Daca vrei sa fii fericit trebui sa atingi starea de echilibru interior.Acest lucru il realizezi cand atingi un echilibru intre emotiile pozitive si cele negative.
Avem nevoie in viata noastra de iubire, speranta, compasiune, iertare si recunostinta pentru a putea fi fericiti!

50-50

Motto propriu, insusit si asumat: Romania o tara capitalista, cu nuante de comunism!

Ieri ma uitam la mitingul Antenei 3 si am ramas putin nedumerit.
Imi dau seama, ca desi suntem o tara capitalista, 50% dintre romani au trait in comunism, nu se pot detasa usor de acest regim care iau marcat profund si astfel sunt mai usor de manipulat cu texte fata de care simt ceva gen: tiranie, libertate, dreptul de exprimare.
Este evident ca televiziunile si partidele politice au polul lor de putere, dar acum nu mai imi dau seama, cine conduce tara acum.
Ieri meditam, cine e raul cel mai mic azi, tv sau politicul?
Amandoua par sa ne manipuleze dupa bunul plac si sa ne duca intr-un univers cu care ei sunt obisnuiti sa ne coordoneze precum niste papusi.
Azi sunt om, dar din secunda urmatoare numai sunt asa sigur ce sunt, un clovn, o marioneta, o papusa intr-un teatru, ce rol am eu in societatea de azi?

VANZATORUL DE ILUZII

Motto propriu, insusit si asumat: cartile sunt o vrajeala ieftina pentru naivi!

Daca citesti azi o carte, intr-un an 20 de carti, in zece ani, 200 de carti, poti spune ca nimic nu te mai poate suprinde si totusi...
Scriitorii sunt mici vanzatori de iluzii, care te duc intr-un univers unde au control total asupra constiintei tale.Este ca intr-un labirint in care cheia este la cel care coordoneaza actiunea.
Si atunci ce facem, numai citim?Sau daca citim, ce anume?
Orice am face, ne invartim intr-un cerc vicios, nimeni nu poate spune ca face exact ce ar trebui sa faca in aceasta viata, fiindca nu exista un manual al lucrului bine facut.
Si atunci nu ne ramane decat bunul simt, sa fim sinceri cu noi insine si sa facem doar ce ne place...

FORMA INCERTITUDINII

Motto propriu,  insusit si asumat: frica si grija, un culoar direct catre incertitudine!

Azi tehnica a avansat peste posibilitatile umane de exprimare in timp real si atunci realitatea se transforma intr-o forma a incertitudinii.
´´Sunt incolor si insipid si poate inodor, sunt fara continut ca stil si forma in eter´´.
Forma si culoarul exact alt incertitudinii poate fi exprimat ca si definitie prin propozitia de mai sus.
Uneori dorim sa exprimam ceva si constatam ca nu sunt suficiente cuvinte care sa atinga complexitatea exprimarii noatre unice in conditii de incertitudine.
Dar, exista solutii pentru orice problema.
Cele mai importante roluri in societatea umana de peste timp, sunt inceputul si sfarsitul.Au aceeasi valoare intrinseca.Sfarsitul nu ne intereseaza si ne mai ramane inceputul.
Inceputul incepe cu dansul inaintasilor nostri din care ne tragem si care vegheaza la viitorul nostru.
Un imn solemn, cu atitudine, iubire si compasiune pentru inaintasi,este forma cea mai sigura de acceptare a formei incertitudinii si de a depasi-o.

BURETE INFORMATIONAL

Motto propriu, insusit si asumat: empatia prin reflexie, o tehnica de acceptare si imprimare a noului!

La milenii noi, tehnici noi, contrastante cu ce exista acum pe piata.
Dupa 1300 de articole, ma simt precum un burete informational.Mai exact ce fac eu.Iau informatii, le exprim, le imprim, le suprim, ca apoi sa le extind din nou sub alta nuanta, dar cu un continut foarte bine ambalat.
Nu e simplu sa empatizezi cu o emotie a unei persoane si sa redistribui emotia prin variatia contrastelor, sub o alta forma, mai interesanta de citit.
Fiecare din noi incercam in decursul vietii sa gasim tehnici noi, care sa ne asigure intaietatea, orice ar insemna acest lucru.
Azi sunt un burete informational, ieri eram un cameleon, maine sunt un pretendant, sunt doar nuante ale unei evolutii proiectate de trecerea ireversibila a timpului!

CONTOPIREA VARIATIEI MULTICULTURALE

Motto propriu, insusit si asumat: migratia globala produce germeni de avatar altoiti!

Va propun un mic exemplu de imaginatie: cum ar fi un sirian sa se casatoreasca cu o germanca, iar baiatul lor sa se casatoreasca cu o japoneza!Ar iesi niste copii cu variatii multiculturale, care o sa ii faca niste superoameni cu abilitati iesite din comun.
Lumea este in proces de schimbare, lucrurile se intimpla mai repede decat ne asteptam.
Migratia globala ma duce cu gandul la animale, la ecosistem, la echilibrul naturii.
La oameni, la fel ca si animale, genele cele mai speculative, vor reusi sa supravetuiasca unei abilitati de integrare in conditii atipice vietii de zi cu zi!

CALATORIE SPIRITUALA

Motto propriu, insusit si asumat: imaginea unui viitor anticipat, este motivatia intrinseca a unui spirit ratacit, dar cu dorinta de a reusi!

Azi imi doresc o calatorie spirituala pentru poporul roman, pornind de la inceputuri si pana in prezent, sa contemple imaginile dinamice ale supravetuirii unei gene, supusa ani de-a randul, unui context nu prea fericit.
Calatoria spirituala este inceputul unor modificari in structura spiritului uman, cu extensii in coloana vertebrala a tarii.
Fiecare dintre noi, ne dorim repere fata de care sa ne raportam, astfel incat efortul nostru sa fie unul normal.Niste repere naturale, la fondul problemei care ne creeaza astazi atatea neplaceri in plan social.
De undeva trebuie sa incepem, cineva trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru viitorul poporului roman si sa creeze premizele unei viitoare tari, mai optimiste, mai relaxate, mai cu chef de viata.

LABIRINTUL TRIDIMENSIONAL

Motto propriu, insusit si asumat: trecerea timpului produce noi conexiuni, mai rapide, mai flexibile!

Legenda mea, spune ca odata la cinci ani, omul cameleon devine un pretendent la pretendant.
In acest rastimp, am cautat solutia pentru iesirea din labirint, dar la inceput labirintul era dimensional, cu o singura iesire, cu o singura culoare.Azi labirintul meu, nou creat, e tridimensional, are culori, continut si consistenta, are mai multe iesiri.
Asa e si in viata.Cu cat citesti mai mult, cu atat obtii solutii mai rapide si mai bune la orice tip de problema.In fiecare zi invatam o lectie pentru posteritate, pentru urmasi si in cele din urma si pentru noi, pentru evadarea dintr-un univers tacut, mereu acelasi indiferent de context si constiinta nou formata in jurul meu.

VIBRATIE EMOTIONALA

Motto propriu, insusit si asumat: lucrurile cu care ne intilnim rar, ne emotioneaza cel mai mult!

Inceputurile si sfarsiturile sunt emotionante.Gara din care pleci sau astepti pe cineva, are o consistenta vibratie emotionala.
Nasterea si moartea sunt doua evenimente care emotioneaza persoane umana in gradul cel mai profund, pe care il putem exprima prin cuvinte, gesturi etc.
Vibratia emotionala pentru mine e un alter ego despre nostalgii amintiri desuete la granita intre trecut si viitor!

FOTOGRAFIE - 1956

Motto propriu, insusit si asumat: lucrurile in sine au insemnatatea pe care le-o acordam, intr-un anumit context!

Azi ma aflam la tara la bunici si ma uitam peste un tablou cu fotografii vechi.Una era din anul 1956.
Au trecut 60 de ani de atunci, te miri de vechime, te emotionezi fiindca  e cineva din familie, e frig in camera si perceptia ta cu siguranta e una diferita, fata de obicei.
Fotografiile vechi, au amprente de energie, care iti insufla curiozitate, e precum o magie ieftina dar cu efect scontat.
Imi dau seama, ca poate m-am mai uitat peste acea fotografie in trecut, dar azi a fost altfel.De ce?
Fiecare zi e altfel, uneori e mai frig, uneori mai cald, uneori esti mai trist, alteori esti mai vesel, uneori esti mai indiferent, uneori esti mai curios si uite asa, fiecare reactie e diferita la acelasi lucru vizualizat, in perioade de timp diferite.

CLEPSIDRA SI FULGUL ROSU

Motto propriu: fiecare om percepe diferit o realitate, o exprima, o imprima si in final o suprima!

 Partea 1

La zi de sarbatoare paradisiana, spre sfarsitul anului 3204, timpul si spatiul, fac un anunt ingrijorator in prima instanta, cum ca Creatorul universului vine azi sa faca un anunt crucial pentru cuvantatoare si necuvantatoare.

Am uitat sa va spun, ca lumea asa cum o stiati voi, numai exista demult, timpul si spatiul, reperele constiintei intregului erau stapani peste dorintele cuvantatoarelor si necuvantatoarelor si se bucurau de cele mai bune auspicii de guvernare si supunere din partea celor care traiesc pe acest taram numit Paradis.

Creatorul aparu si linistea cuprinsese culoarul catre asfintit.Azi este ziua de astazi.Azi e si in ziua de ieri si in ziua de maine.Lucrurile cum le stiti voi, in sase luni vor fi amintiri.Fiecare dintre voi aveti sanse egale sa va conservati valoarea, amintirile si mai presus de toate acestea, identitatea.Fiecare cuvantator si necuvantator are voie sa isi adopte un copil dintre lucrurile existente pe acest taram numit Paradis, sa il invete cum poate sa supravetuiasca pe alta planeta in conditii atipice si cum sa ajunga la locul destinatiei in contextul unui cataclism.

Ce uitase sa le zica Creatorul, era ca universul e pe cale de disparitie si el insusi, nemuritor fiind, are nevoie de cel putin un copil erudit care sa il adopte la randul sau, sa il indrume in noul context critic aparut ce ii poate afecta eternitatea si care sa il ajute sa gaseasca  o solutie la o intrebare fara raspuns.

Partea 2

Dintre toti copiii adoptati, se distingeau doi, care reuseau sa surprinda, nu atat pe parintii lor cat si pe ei insasi, ei fiind Clepsidra si Fulgul Rosu.Clepsidra era copilul Timpului si Fulgul Rosu era copilul Spatiului.Necuvantatorii, pionii principali ai unui taram pe cale de disparitie, si-au adoptat copiii tot dintre necuvantatoare, deoarece erau suficient de ascultatoare, maleabile si erudite sa poate sa se descurce in orice conditii le-ar fi dat sa traiasca.

Clepsidra, avea niste abilitati deosebite, putea imita timpul, cel artificial, se putea teleporta pe orice planeta si mai presus de toate, avea raspuns la orice intrebare.

Fulgul Rosu, era un copil de o naturalete, spontaneitate si veselie aparte, era greu sa ii rezisti farmecului sau inocent, te pierdeai printre cuvintele lui frumos ambalate care te trimiteau intr-o lume a visarii, a sperantei, a iubirii de neam.

Intr-o zi cei doi copii se intilnira, pur intimplator la marginea unei ape curgatoare.Conversatia dintre cei doi, promitea sa fie inceputul unei prietenii trainice si sincere.

Clepsidra: Ai vrea sa fii prietenul meu, sa te joci cu mine cat e ziua de lunga, sa impartasim din jocurile care ne-au marcat copilaria si ne-au insufletit menirea de a putea face orice lucru oricand, oriunde?

Fulgul Rosu: Doar azi, fiindca maine nu iti pot promite nimic, fiindca nu stiu unde voi fi.

Clepsidra: Atunci sa ne bucuram de ziua de azi. Azi o sa imit timpul si o sa il pacalesc, astfel incat o ora va dura o zi, ca sa ne putem bucura in voie de aceasta zi, care maine poate nu va mai fi.

Fulgul Rosu: Timpul tau e artificial, dar sunt impresionat de abilitatea ta unica.Eu te voi invata azi, cum sa fii tu insuti, sa faci abstractie de logica, de sentimente si totusi sa te bucuri de viata, ca si cum azi e cea mai importanta zi din viata ta si poate unica.

Clepsidra: De ce culoarea ta are nuante diferite in spectrul rosu?

Fulgul Rosu: Culoarea e o aparenta intr-un mediu formal, o iluzie intr-un mediu atipic si o forta intr-un reper deformat de stimulii imanenti.In orice context culoarea te pacaleste, este ademenitoare, este atractiva si te duce intr-un univers pe care doar reusesti sa il visezi, dar nu il poti atinge.Ce ti-ai putea dori mai mult?

Clepsidra: Ai auzit de examenul suprem?

Fulgul Rosu: E trist sa afli, ca doar unul sau doi reusesc sa il treaca, doar sa fie la dispozitia Creatorului…

Clepsidra: Stii, am putea sa ne unim fortele.Creatorul e nemuritor, dar si noi putem deveni la fel ca el.Doar impreuna putem reusi asta, daca ne unim abilitatile, o sa putem face, orice, oricum, oricand…

Fulgul Rosu: Putem incerca, dar sa ne intilnim cu bine la destinatie si abia apoi, vom putea pune planul in aplicare! La revedere prietene drag, incet se desparte de Clepsidra si incepu sa cante: ´´sunt incolor si inodor si poate insipid, dar zbor spre ceruri ca un fulg sortit sa gaseasca drumul catre rasarit´´…

Partea 3

Universul s-a contractat pana a ajuns sa aiba doar o singura planeta numita Martia.Creatorul ingandurat de noile realitati, cauta supravetuitorii de pe Paradis si unica lui sansa, sa aduca universul la starea initiala de expansiune.

Stia ca Timpul si Spatiul vor reusi cumva sa transmita copiilor lor, toata amprenta energiei lor nedefinite, a puterii lor universale si identitatea lor asumata in milenii.

In departare, prafuiti, aproape stersi de vlaga, se distingeau doua siluete, accentuate mai degraba de umbrele lor, decat de continutul lor.

Unul era Clepsidra, care afisa un timp artificial eronat, inca isi mai cauta reglajele, astfel incat constiinta lui sa devina un reper formal realist.

Unul era Fulgul Rosu, nuante discrete in spectre diferite de rosu, redau imaginea unei holograme incarcate de emotie si naturalete.

Creatorul se aproprie de cei doi si ii ruga sa isi spuna fiecare din ei povestea, cum au ajuns la destinatie, fiindca puterile lui scazute, au facut cumva sa piarda din vedere drumul lor de pe Paradis pe Martia.

Ageri de fire, cei doi se privira pentru o secunda in ochi, cumva isi aproba planul tocmit cu luni de zile in urma si apoi incepura sa spuna povestea.Primul a fost Clepsidra, care cu o voce linistita, dar in acelasi timp sigura incepu sa  povesteasca despre solutia lui la cataclism.

Atunci cand o lumina puternica aparu pe Paradis, am stiut ca a venit momentul sa ma despart de origini si m-am teleportat in siguranta pe Martia, dar efortul depus a fost unul suprem, fiindca la sosire, am simtit o raceala, o lipsa de repere, precum timp-spatiu-identitate, care m-a facut sa fiu pentru putin timp nesigur pe mine.Dar dupa ce mi-am fixat timpul artificial, ca reper al planetei, mi-am revenit.Tacu, semn ca povestea lui a fost una simpla si eficace.Fulgul Rosu a murmurat, ca si cum mirarea lui, era una naturala si incepu sa povesteasca.

Atunci cand aparu lumina puternica, un nor de praf se ridica deasupra planetei si alaturi de el si eu.Printre firicele de praf, am plutit catre eter.In drumul meu, m-am intersectat cu meteori, mi-am intins aripile si m-am alipit unui meteor care a cazut dupa zile lungi de ratacire pe Martia.Pot spune ca am fost norocos.Cand am aterizat fortat, am fost putin sifonat, dar placut suprins ca am reusit sa ajung la destinatie teafar.

Creatorul era putin nedumirit.Doi copii diferiti, unul cu o gandire simpla si corecta, unul cu noroc si intuitie.Care o fi cel care  poate sa ii de-a raspunsul mult visat, care sa il scoata din amorteala ultimelor ani lumina.

Creatorul: dragii mei copii, eu sunt nemuritor si rece, singur si batran, drumul meu pe ocolite ma face sa ma simt ca ma termin.Cum pot eu iesi la liman, asa cum ati reusit si voi?

Clepsidra: doar serendipitatea are raspuns la toate problemele…

Fulgul Rosu: eu consider ca iubirea, empatia, compasiunea si recunostinta are raspuns la indoieli, la cumpene, la senzatia de adormire, de sfarsit…

Creatorul: ambele raspunsuri sunt corecte si mi-am dat seama déjà, ca numai am nevoie de voi doi!

Fulgul Rosu: nu fi asa sigur Creatorule, poate ai fi tu nemuritor, dar momentan, acum si niciodata, tu traiesti doar prin prisma reperelor noastre, fiindca in universul tau ratacit si imbatranit doar noi trei am mai ramas.

Clepsidra: timpul tau Creatorule e timpul meu acum, fara el, tu numai existi.

Creatorul: privi senin catre neant si sopti catre cei doi: eternitatea e doar o senzatie, viata este cea mai importanta…